Eu exist in interiorul fortei Luminii si a fortei intunericului. Cu alte cuvinte, ma aflu intre forta dorintei de a darui si forta dorintei de a primi. Mi-au fost date  ca sa le unesc correct. Unificarea corecta a acestor forte, este numita “suflet” sau “Adam”. Il asamblez mai intii utilizind linia dreapta, linia Luminii.

Cu aceasta forta, ma intorc catre dorinta egoista sfarimata, care este opusa realitatii spirituale si ii dau forma Luminii. De aceea, dorinta trebuie sa ramina stricta si neutralizata: nu o folosesc cu scopul de a primi. Nu este a mea; nu sint eu, ci ceva total strain de mine. Ma ridic deasupra acesteia cu puterea Luminii. Si apoi, pina la punctul in care inteleg eu daruirea, dau dorintei forma sa.

Doar mediul inconjurator ma poate ajuta. Ma va pazi constant de siretlicurile si tentatiile vointei de a primi, cu care lucrez. Mediul inconjurator ma va mentine deasupra acestora in orice mod posibil.

A ramine deasupra dorintei, inseamna sa fiu in dorinta mediului inconjurator si sa fiu subiectul influentei sale. Identificindu-ma cu prietenii si aspirind catre unitate si iubire, corectez distorsiunea din perceptia mea si anticipez ceea ce pare a fi inafara mea, deci incep sa percep intreaga realitate din interior.

Aici, fiecare detaliu si regula exista doar ca sa ne aduca mai aproape de corecta perceptie a realitatii. In timp ce ne conectam impreuna intern si extern, imi anulez egoul si o aduc pe cealalta persoana inauntru. Asta este cind dorinta corecta se contopeste, si il simt pe  Creator in ea.

Atita timp cit sint separat de celalalt, Creatorul este ascuns; de fapt, El lucuieste in unitatea noastra. Corectia finala imi va arata ca eu sint intreaga realitate si ca Creatorul este in ea.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/5/10, “Ce sa caut in Adunarea Prietenilor”

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →