Ascunderea Perfectiunii Si Chiar A Absentei Sale

Originea noastra este starea totalei perfectiuni, numita „Lumea Infinitatii”. Singurul lucru care lipseste este realizarea acestei perfectiuni. Care poate fi revelata doar ca „avantaj al Luminii fata de intuneric”, adica prima revelare a lipsei perfectiunii, si in interiorul sau-perfectiunea.

Pentru a crea starea de imperfectiune, multe detalii ale ascunderii se desfasoara in lumea Infinitatii ca o pregatire pentru noi. Cea mai mare ascundere este aceea in care ne aflam acum, in aceasta lume, pe ultimul nivel al ascunderii dupa cele 125 de niveluri ale ei. Prin urmare, aceste niveluri sunt numite „lumi”, „Olamot”,  care isi au originea in cuvantul „Olama”, ascundere.

Tot ce avem de facut este sa revelam lumea Infinitatii, perfectiunea in care ne aflam in concordanta cu planul creatiei „spre incantarea creaturilor”, pentru a intelege ca aceasta stare este intr-adevar cea perfecta, frumoasa, si mai buna dintre toate starile posibile.

La inceput ni se pare ca starea noastra intunecata de ascundere este complet tolerabila. Chiar ne place si nu dorim sa mergem in alta parte. Insa apoi, noi revelam din ce in ce mai mult lucruri in viata noastra care nu ne multumesc, si incepem sa distingem ce este imperfect in starea noastra si ce poate deveni perfect pe viitor.

In acest fel gasim multe lucruri care ne lipsesc (semnificatia, imperfectiunea): mancarea, sexul, familia, banii, onoarea, cunoasterea. Si iata cum revelam faptul ca in interiorul acestor surse de realizare, nu poate exista perfectiune. Realizarea este posibila doar daca ies din mine si ii umplu pe altii, devenind astfel asemanator cu Creatorul. Adica, eu trebuie sa il revelez pe Fauritor, Creatorul meu, si sa devin similar cu El.

In fond, el nu este prezent in starea mea materiala, in dorintele si nevoile mele curente. Pentru a-l gasi, am nevoie de o aspiratie complet diferita- nevoia de daruire. Ca rezultat al daruirii mele catre El, il voi revela in interiorul meu si voi adobandi adeziunea. Adica, voi dobandi aceeasi forma, aceiasi proprietate ca si El. Aceasta va deveni noua mea dorinta adevarata- singurul lucru ce imi lipseste, lucrul care defineste imperfectiunea mea. Si nimic altceva! Exista doar dorinta de a revela proprietatea Creatorului din interiorul meu pana ajung la totala adeziune.

Atunci cand o persoana face eforturi sa dobandeasca aceasta dorinta, el vede pe parcurs ca are nevoie de mijloacele necesare: grupul, lumea intreaga, profesorul, cartile, studiul, si munca deasupra cunoasterii. Insa la final el ajunge la senzatia imperfectiunii si intelege ca perfectiunea inseamna adeziunea cu Creatorul, in proprietatea de a darui care devine revelata in persoana. Acum insa el nu o are!

Aceasta realizarea este numita „am facut eforturi si am gasit” pentru ca acum el gaseste dorinta corecta. Si daca el experimenteaza starea sa de imperfectiune si ii lipseste doar proprietatea de a darui (daruirea de dragul daruirii, sau chiar primirea de dragul daruirii), atunci o schimbare apare in el si el trece de la lipsa perfectiunii la perfectiune. Si in aceasta priviinta, totul este determinat de eforturile sale.

Totusi, eforturile nu ar trebui sa fie acelea pe care doreste sa le faca din egoismul sau, ci in concordanta cu ceea ce aude de la profesorul si le desfasoara in grup. Si in acest proces vede mai multe stari asemanatoare cu acestea, in care trebuie sa se coboare pe sine si sa urmeze instructiunile profesorilor sai,  ghizii sai pe aceasta cale. Acesta este modul in care el depune eforturi, prin aplecarea sa in fata sfaturilor Cabalistilor.

Apoi, din cele „613 sfaturi” (Eitin) el ajunge la cele „613 instructuni ale Torei” (Pkudin), adica el isi corecteaza dorintele si merita „descoperirea”- revelarea Creatorului in creatie.

Din partea 1  Lectia Zilnica de Cabala 7/24/11, Shamati

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed