In ascundere, am o singura varianta: sa imi imaginez maretia superiorului care ma conduce si imi determina toate starile. Cel superior pretinde intentionat ca este mic pentru a da celui inferior oportunitatea de a lucra.

Daca, Creatorul, forta superioara care domina totul, devine revelata, atunci nu ar mai fi loc pentru credinta, daruire, pentru ca vad ca totul de afla in mainile Sale si eu nu mai am pentru ce munci. De aceea eu cer ascunderea.

Eu incep sa apreciez ascunderea pentru ca eu traiesc in ascunderea Sa. Eu dispar daca El este revelat. Daca, Creatorul este revelat, ma intorc la zero, simtind ca El controleaza si determina totul si eu nu am nimic de facut, ca si cum nu as exista.

Daca, Creatorul este ascuns, atunci am sansa de a face eforturi, de a munci, de a cauta puterea. Este clar ca eu iau putere de la El, insa simt ca exist datorita ascunderii si construiesc ceva. Acesta este primul pas.

Odata ce m-am construit pe mine in aceasta forma de ascundere, pe care o cer si ma ridic la intregul Partzuf spiritual, ajung la Galgalta veEynaim, intreaga dorinta care daruieste. Atunci pot cere Creatorului sa inceapa sa se reveleze.

Chiar daca El este revelat, eu nu voi disparea pentru ca exist deja in lumea spirituala si ma pot adauga revelarii Sale, chiar daca El contiuna sa fie ascuns. Eu imi arat independenta in ciuda revelarii Sale. Acum, revelarea Sa nu ma deranjeaza; ci dimpotriva, imi da posibilitati aditionale de a lucra. In fond, in ciuda faptului ca, Creatorul este revelat, pot sta fara sa ma anulez inaintea Sa. Aceasta este denumita primirea pentru daruire, gradul iubirii.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/08/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →