Atunci cand ne unim intr-un grup pentru a studia Kabbalah, trebuie sa verificam in fiecare clipa de ce ne adunam impreuna, in ce scop, de ce suntem impreuna si de ce depunem eforturi? Intotdeauna trebuie sa fim tematori si vigilenti si sa ne asiguram ca nu ne transformam brusc „intr-o adunatura de egoisti (clovni), in loc de un grup de kabalisti”.

Lucrul cel mai important este ca grupul sa fie dominat de iubirea spirituala pentru prieteni, mai degraba decat de iubirea materiala. Intr-o lume interesata de lucruri materiale, au fost si sunt multe grupuri care vorbesc despre iubirea pentru prieteni: bolsevicii, hotii si unitatile de luptatori sunt cu toatele unite de un obiectiv. Insa un grup de kabalisti difera de alte grupuri, pentru ca:

1) El isi stabileste un obiectiv spiritual, ceea ce inseamna ca fiecare membru trebuie sa se anuleze pe sine fata de ceilalti si sa realizeze iubirea pentru aproape, prin care va fi dezvaluit Creatorul;

2) Numai Creatorul poate sa execute aceasta conexiune intre noi; noi nu putem sa o realizam singuri.

Fiecare persoana ii include pe toti ceilalti. Datorita acestei incluziuni a fiecaruia in celalalt, fiecare persoana isi multiplica forta prin numarul de prieteni si atunci, fiecare persoana din grup foloseste forta multiplicata pentru a se acorda cu toti ceilalti si astfel, isi multiplica din nou forta, ridicand-o la patrat. Astfel, forta generala a grupului este marita treptat, pana ce ajungem la o nevoie de forta a unitatii care poate sa dezvaluie Lumina Superioara, pe Creator.

Acest lucru necesita atentie neostenita, pentru ca de indata ce ne pierdem atitudinea, revenim imediat si automat sub stapanirea naturii noastre egoiste si cadem intr-o adunatura de egoisti (de clovni). Si atunci nu mai avem in ce sa speram, caci in loc de elixirul vietii, suntem imediat umpluti de potiunea mortii, dupa cum este scris, „Lumina Superioara (Torah) poate sa fie un elixir al vietii sau o potiune a mortii”.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →