Binele este o constantă care nu se poate schimba

Este evident faptul că avem multe plângeri față de Creator, legate de starea noastră, de condițiile pe care le-am vrea și despre gazda care este responsabilă de tot ceea ce ni se întâmplă. Dar asta nu ajută. Fie suntem de acord cu condițiile care ni s-au dat, fie trebuie să avansăm pe calea suferinței.

De fapt, pentru a stabilii astfel de condiții, trebuie să știm întregul proces, întregul sistem; trebuie să înțelegem faptul că totul este pentru a fi cel mai bine și că este imposibil să realizăm condițiile dacă nu știm întregul sistem și faptul că suntem într-o ascundere constantă în timp ce avansăm de jos în sus. Singurul lucru care ne rămâne este să credem că toată munca noastră trebuie să fie făcută deasupra criticismului și plângerilor. Atunci când privim la tot din egoul nostru, nu putem ajunge la o altă concluzie deoarece avanasarea este de fapt în ceea ce privește dorința de a dărui și nu către dorința de a primi; deci, în starea noastră nu vom putea niciodată să înțelegem cum să avansăm.

Este spus: ”Deschide-mi o poartă care este mare cât gaura acului,” ceea ce înseamnă doar să depui efort un pic ”și voi deschide porțile superioare pentru tine”. Dar trebuie să descoperim ”gaura acului” noi înșine și aceasta este o sarcină foarte dificilă. Și asta pentru că trebuie să îmi aplec capul, să îmi anulez mândria și să înțeleg că nu vom putea fi în stare să percepm și să apreciem ceva din egoul nostru ci, mai degrabă, prin senzția inferiorității noastre, plecându-ne capetele, vom începe să înțelegem ce se întâmplă.

De fapt, prin ascunderea egoului începem să îl cunoaștem pe Creatorul care este ascuns și începem să îi semănăm într-o oarecare măsură. O mamă care are grijă de copilul său este și ea în ascundere față de el, deoarece copilul nu știe cât de mult se îngrijește mama lui de el și nici nu trebuie să știe. Ce este important este că rezultatul tuturor eforturilor ei se vor împlinii în el, condițiile pentru creșterea lui.

Dar dacă noi tânjim spre Creator, trebuie să descoperim acțiunile Lui legate de noi și să le repetăm noi înșine. Pentru a face asta trebuie să ne plecăm facem mici, la fel ca o mamă care uită de ea de dragul copilului, sau la fel ca Creatorul în ceea ce privește ființele create. Simțim numai rezultatul grijii Creatorului față de noi, dar toate acțiunile Lui asupra noastra sunt ascunse, deoarece noi suntem copiii care nu pot înțelege nimic.

Atunci cum putem să facem să vrem să cunoaștem munca Creatoului? Este imposibil să știm fără a deveni și noi părinți. Numai atunci vom aprecia ceea ce au făcut părinții pentru noi. Pentru a crește în lumea spirituală și a deveni părinți spirituali, Creatorul nu ne împlinește toate dorințele noastre copilărești. Nu ne servește plăcinte dulci, ca o mamă iubitoare, nu se schimbă sau dispare și nu ne amuză cu diferite jucării, ca noi să fim fericiți. Nu ne răsfața dorința de a primi ci mai degrabă trezește diferite întrebări în noi, suferințe și discernăminte neplăcute cu care trebuie să lucrăm pentru a descoperi motivul pentru care se întâmplă, deoarece numai așa vom putea descoperi munca Lui.

Nu mă simt bine, trebuie să descopăr de ce. Desigur, mai întâi simt satisfacție, este răspunsul meu natural, îmi displace faptul că mă simt rău! Gândul următor este deja îndreptat către Creator și la de ce acționează El așa. El este greșit, El ar trebui să se schimbe! Dar dacă problema nu dispare și nu pot scăpa de ea, loviturile mă forțează să fiu mai răbdător. Nu mai îmi displace asta; mă întreb: ”Care este rostul unei astfel de vieți?” Asta mă aduce la studiul acțiunilor Creatorului.

Mi s-a spus că sunt responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă. Am făcut eu ceva? Totul este făcut de Creator! Dar reiese faptul că totul este opus față de felul în care mi se pare mie. ” Nu există nimeni în afară de El”, ”cel bun și benevolent”, iar tot binele pe care mi-l dă El se transformă în mine în diferite forțe contradictorii. Nu văd că toate provin din cel bun și benevolent. Cu toate că, câteodată ceva bun se întâmplă, este de obicei rău.

Trebuie să determin că este un așa, că tot ceea ce primesc vine de la Creator care este bun și benevolent și că nu există nimeni în afară de El. Dacă fac asta în starea care îmi este dată acum, voi atinge primul meu nivel spiritual. Mai târziu, același tip de muncă se așteaptă de la mine, dar mult mai calitativă și mai sublimă. Asta înseamnă că munca noastră este ca mai întâi să vedem că noi suntem problema și nu Dăruitorul, iar apoi să ne corectăm pentru ca problemele să dispară. Dăruitorul, acțiunile Lui și eu, trebuie să ne conectăm într-un singur întreg numit ”adeziune”. Aceasta va fi dovadă că am obține o echivalență de formă cu El.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: