Intrebare: De ce trebuie sa ofere munca spirituala intotdeauna bucurie?

Raspunsul meu: Bucuria este un semn ca munca este in daruire si ca nu o faci prin constrangere, pentru ca nu ai nici o alta alegere sau pentru ca iti este frica sa nu ti se intample lucruri rele. Stim cat de fericita este o mama atunci copilului ei mananca bine, pentru ca ea primeste placere din aceasta. Daruirea care vine din iubire, cum este cazul mamei, vine intotdeauna cu bucurie. Bucuria este un semn si o consecinta a faptei bune (daruire).

Cu toate acestea, daca omul este subjugat de puterea ego-ului sau, se simte tensionat si este suparat pe Creator. Prin urmare, forta de bunatate si credinta este exprimata prin seninatate, respingerea de sine in fata Fortei Superioare, o disponibilitate de a primi influenta si corectarea de catre aceasta, care va schimba calitatile tale in daruire. Apoi, Forta Superioara vine si-ti da puterea, si toate acestea sunt insotite de bucurie.

O motivatie adevarata pentru Creator nu poate avea loc fara bucurie. Rugaciunea care este auzita de Creator, este numita Poarta Lacrimilor-Shaar ha-Dmaot, ceea ce inseamna ca persoana doreste sa fie similara cu Creatorul (de la cuvantul Domeh-Similar). Prin urmare, “a plange”, inseamna a vrea cu adevarat sa devin similar cu daruitorul. Totusi, acestea nu sunt lacrimi de durere, ci mai degraba, simtirea bucuriei ca ai ajuns la aceasta mare dorinta.

Un apel catre Creator nu poate fi trist. Daca plangi, inseamna ca condamni tot acest aranjament care e facut pentru tine si esti nemultumit de aceasta cale, pe care o urmezi fara speranta. Asa, nu poti fi drept. Prin urmare, daca o persoana nu simte bucuria in fiecare stare care vine spre ea (fie ea oricat de rea si inimaginabila) aceasta inseamna ca ea se afla in egoism si nu are nici o modalitate de a face apel la Creator.

Omul trebuie sa se inalte, in scopul de a ramane intotdeauna in bucurie. Apoi, nu-i va pasa ce se intampla cu el, deoarece cererea lui este doar de a dobandi forta de daruire. In acest caz, el o va primi.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →