Instrumentele cu care lucrăm în lumea noastră sunt mintea şi inima noastră, care sunt în conflict una cu alta. Dezvoltând una din ele, se pare că asta ne împiedică să avansăm în cealaltă. De obicei, se poate observa tendinţa unei persoane încă din copilărie: daca are înclinaţii ştiinţifice sau artistice. Această tendinţă se poate determina cu acurateţe, pe baza preferinţelor şi caracteristicilor persoanei.

Spunem: Nu ceda sentimentelor, foloseşte raţiunea. Pe de altă parte, adăugăm: Încă nu simţi, dar atunci când o vei face, vei înţelege. În alte cuvinte, sentimentele ajută la obţinerea raţiunii, pentru a aprecia sentimentele cuiva. De fapt, gândul derivă din senzaţii. ŞI totuşi, mintea şi sentimentele noastre sunt într-o dispută continuă.

În ceea ce priveşte lumea spirituală, acolo, sentimentele şi mintea sunt una. Senzaţia este cheia, deoarece aduce gândul şi ajută la înţelegerea şi obţinerea sentimentelor cuiva. Vasul spiritual real este unificarea senzaţiilor şi minţii de-a lungul fazelor de la 0 la 4. Iar atunci când atingem faza finală, cea de a 4-a, înţelegem pe deplin ceea ce simţim şi luăm decizii în acest sens.  Astfel, conflictul dintre minte şi inimă nu mai există.

Asta ne arată imensa diferenţă dintre lumile spirituale şi cea corporală. De aceea, existenţa spirituală se numeşte perfecţiune. De fapt, acolo, o persoană nu se împarte în două direcţii opuse, ca în lumea noastră, când are senzaţii şi trăieşte la mila acestora, acţionând ca un nebun, ca şi cum nu ar avea creier. Mintea sa spune că este greşit, în timp ce el totuşi îşi urmează inima.

Deci, raţiunea şi emoţiile, sentimentele, în această lume, sunt în dezechilibru, ceea ce ne face să suferim şi ne face să greşim şi să eşuăm. Problema este că în lumea noastră, nu ne putem uni mintea şi inima, deoarece între ele se află egoismul nostru.

Egoismul raţional şi egoismul senzual se opun unul altuia. Se întâmplă atât de des să înţelegm că acţiunile noastre sunt neraţionale din punctul de vedere al minţii, în timp ce totuşi ne urmăm inimă, deoarece dorim să primim plăcere, acţionând şi suferind din această cauză mai târziu. De fapt, la sfârşit, trebuie să plătim preţul conform cu un calcul conştient, raţional, pentru tot ceea ce am făcut în timp ce ne-am ascultat inima.

Şi există doar o singură soluţie la asta: corectarea omului, deoarece numai în lumea spirituală sentimentele şi mintea devin una – deasupra raţiunii. Este scris: Inima înţelege, pentru că a înţelege vine exact dintr-o senzaţie spirituală. Şi atunci încetăm să facem greşeli şi facem calcul corect!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/8/11, Shamati 45

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →