Criza pe care o trăim azi este o indicaţie a lipsei de unitate a unuia cu celălalt. În esenţă, criza ne lasă să vedem ca noi suntem nişte egoişti şi individualişti totali care trăim într-o lume globală, iar aceasta este întreaga problemă. Natura ne dezvăluie globalitatea lumii, dar natura noastră egoistă este în opoziţie completă cu asta.

Diferenţa, abisul dintre cele două este simţită de noi prin criză. De aceea noi simţim durere şi confuzie în tot ce facem şi acesta este motivul pentru care suntem vânaţi de boli şi nenoroc. Ele vin din lipsa de asemănare între dorinţa noastră egoistă şi Lumina Superioară.

De aceea, noi trebuie să vedem criza curentă ca fiind punctul iniţial al urcării umanităţii la o etapă specială, de unde, cândva, a coborât după un program conţinut în particula informaţională născută din Lumină. Noi am fost născuţi aici, în universul nostru, iar acum ne întoarcem la acea stare perfectă.

Partea umanităţii în care punctul din inimă a ieşit la suprafaţă, se dezvoltă cu ajutorul celor două forţe. Tot ceea ce avem nevoie sunt condiţiile corecte: grupul, studiul şi profesorul. A doua parte a umanităţii trece printr-un proces de dezvoltare care o duce la starea de criză, criză ce devine insuportabilă. În acel moment se ridică întrebarea: ce înseamnă „insuportabilă”?

Senzaţia de suferinţă oribilă poate duce umanitatea la războaie, anihilare şi tot felul de alte probleme. Şi este exact ceea ce se întâmplă: o parte a populaţiei uită de toate prin droguri, alta se angajează în terorism, iar alta încă nu se îngrijorează de nimic – sunt complet preocupaţi să fure. Egoismul răbufneşte în toate direcţiile. Din cauza lipsei de umplere interioară, ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi.

Acest fenomen negativ exprimă tot rezultatul disperării şi a lipsei de speranţă pe care lumea o simte azi. Oamenii nu sunt vinovaţi de asta. Ei simt o enormă presiune interioară care cauzează explozii de violenţă. Deci ce poate fi făcut ca să calmăm situaţia lor?

Deja am vorbit despre diseminarea ştiinţei Cabala. Aceasta este salvarea. Dacă noi diseminăm cunoaşterea ştiinţei Cabala înainte ca egoul oamenilor să ţâşnească la suprafaţă, atunci vom salva lumea de mari suferinţe. De aceea, totul depinde de oamenii cu punct în inimă.

Nimic nu depinde de lume şi noi nu trebuie să aşteptăm ca vreo acţiune să fie făcută de alţi oameni care nu au punct în inimă. Ei nu au forţa pozitivă capabilă să suplimenteze egoul lor. Ei sunt doar purtătorii unei dorinţe egoiste uriaşă, şi ei ne dau doar un plus din insatisfacţia şi durerea lor.

Noi trebuie să procesăm această dorinţă enormă, să ne acordăm la ea, şi împreună să aspirăm la unitate. Noi trebuie să continuăm să studiem şi, ca răspuns, să creştem diseminarea cu un accent special pe necesitatea de a ne uni între noi. Noi suntem aceia care trebuie să unim dorinţa noastră comună spartă într-una singură – vasul nostru comun spiritual. Chiar dacă vasul este spart, el conţine părţi care sunt interconectate, deosebite de celelalte, având calităţile dorinţei complet diferite. De aceea, dacă toţi ceilalţi se vor alătura acestor dorinţe interconectate, ei vor deveni de asemenea incluşi în această conexiune.

Astfel, o parte a umanităţii construieşte activ conexiunea, unii cu alţii, în timp ce cealaltă parte a umanităţii participă pasiv la acest proces.

Lecţia 2 de la Congresul de la Madrid 6/4/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment →