Fiecare persoana din aceasta lume este guvernata din interior de catre doua forte: egoism si altruism. Forta egoista atrage totul in interiorul unei persoane, facand din el centrul universului, in timp ce forta altruista ii permite sa daruiasca in afara sa, altor oameni.

Totusi, chiar daca aceasta forta este numita altruism, este clar ca datorita limitarilor acestei lumi, chiar si ea poate actiona numai in mod egoist. Astfel, chiar daca eu ii daruiesc unei persoane, tot nu este o actiune altruista, pentru ca tot astept ceva in schimb. Nu am nici o posibilitate de a darui fara compensarea care este motivatia sau combustibilul actiunii mele.

Omul este construit astfel: el este o masina care poate functiona doar pe baza combustibilului egoist, beneficiile pe care el asteapta sa le primeasca. Eu nu pot functiona ca un motor etern, Perpetuum Mobile, fara sa primesc nici un fel de energie si satisfactie din exterior. Trebuie sa primesc energie din exterior deoarece eu nu sunt soarele ce straluceste cu propria-i lumina.

Numai Creatorul are calitatea daruirii adevarate de vreme ce aceasta este natura Lui. Pentru ca ceea ce este creat sa poata sa daruiasca fara interes pentru sine, trebuie sa primeasca combustibil de la Creator, sub forma senzatiei maretiei Creatorului. Aceasta este unica oportunitate de a obtine daruirea – folosirea Creatorului drept sursa de energie mobilizatoare.

Aici zace intreaga problema a comunistilor, socialistilor, kibutz-ilor si altruistilor de toate felurile, care doresc sa corecteze lumea: ei nu inteleg ca omul nu are energia necesara daruirii. Nu are combustibilul necesar implementarii aceste idei. Nici o persoana nu va obiecta ideea ca viata ar fi mult mai buna daca toti ar deveni altruisti. Dar problema zace in faptul ca nimeni nu stie cum sa indeplineasca acest lucru; nimeni in afara Kabalistilor desigur, deoarece ei au acces la Sursa energiei!

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →