Rabash, Scrisoarea nr. 29: ”Ar trebui să nu depozităm deșeurile externe înăuntrul nostru, așa cum face copacul. Omul trebuie să scoată gunoiul din starea de ascunderea și să îl reveleze prin propriile senzații”.

Întrebare: Eu mă consider perfect, iar Rabash îmi spune să mă uit la mizerie înăuntrul meu?
Răspuns: Într-adevăr, de unde luăm deșeurile cu care ne putem fertiliza ca să creștem?

Îl primim de la un nivel superior. Este gunoiul celui superior. La fel ca în această lume, când plantele sunt fertilizate de gunoiul animalelor. Este un proces natural, dar în era modernă am recurs la diferite tehnologii pentru asta.

Reîntorcându-ne la spiritualitate, dacă ne comparăm pe noi cu niște copaci, atunci gunoiul următorului nivel animal este hrană pentru noi.

În consecință, pentru a găsi un fertilizator potrivit, ar trebui să căutăm conexiunea cu cel superior și să acceptăm ceva care arată ca ”gunoi” pentru noi. Aceasta este o condiție pentru avansare. Cel superior este de fapt dăruirea, iubirea, auto-anularea și concesia. Chiar dacă privim aceste lucruri ca pe ”gunoi”, trebuie să le acceptăm ca hrană.

Întrebare: Cum pot oare eu să năzui spre ele când mă văd ca fiind perfect?

Răspuns: Stai cu noi și vei vedea că ești foarte departe de a fi ideal.

În orice caz, nu ar trebui să fii rușinat să primești ”gunoiul”. Ceva pe care egoismul nostru îl privește ca pe „gunoi”, trebuie să fie consumat ca hrană; ar trebui să încercăm să ne hrănim sufletele noastre cu el.

Cel superior este dăruitor, ”luminos” și curat, dar tu te uiți și nu îl vrei. Deci, acum, trebuie să ne schimbăm atitudinea noastră, să muncim în grup, să studiem, să ne străduim să simțim puțină ”căldură a celui superior”, văzându-i dăruirea. Și chiar dacă nu o vrem, chiar dacă suntem deja săturați de ea și avem alte lucruri mai importante în viață, asta este clar, este însă vorba de schimbarea valorilor. Ar trebui să creștem importanța superiorului și, cu toate că la început proprietățile Lui vă par nesemnificative, ”reziduri” sub picioarele voastre, trebuie să le acordați importanță până când se vor schimba cu adevărat în hrană care vă place, la fel cum copacilor le place bălegarul vacii.

Apropo, dacă ați vedea ce gunoi vă place acum, nu ați mai fi contra gunoiului celui superior.

Întrebare: Sunt condus de egoismul meu. Cum pot eu oare să încetinesc acest ”motor” cu ajutorul gunoiului? Cum pot să admit că egoismul meu are părți inferioare, dacă eu trăiesc  numai în el și numai pentru el?

Răspuns: În pământul dorințelor tale a apărut o nouă sămânță, o scânteie spirituală care a fost aprinsă în tine de Creator. Făcând asta, el ți-a dat oportunitate de a crește. Totuși, este o muncă grea; sămânţa trebuie să spargă coaja, pentru ca să încolțească. Dacă vrei cu adevărat să crești, trebuie să îi aplici o putere externă. În articolul lui, Libertea de alegere, Baal HaSulam explică că pentru a crește, o sămânță trebuie plantată într-un loc cu condiții externe favorabile: temperatură, umiditate, fertilizatori, minerale, tot ceea ce ajută potențialul ei să crească.

Din această cauză, dacă continui să fii plin de mândrie datorită ”perfecțiunii” tale, vei fi pur și simplu îngropat, iar sămânța va fi însămânțată în van. Va trece mult timp până va apărea o nouă șansă pentru a te ”trezi”. Așadar, schimbă-ți valorile și continuă să avansezi folosind același ”motor” egoist vechi.

Până la acest final, grupul continuă să te ”otrăvească”:

„Vei fi cu adevărat mare în ochii noştri”, îţi spun prietenii, „dacă cureţi baia. Noi credem că este cea mai respectabilă muncă. Aceia care o fac, îşi demonstrează iubirea pentru alţii şi astfel ceilalţi îi iubesc şi ei şi îi apreciază. Dacă nu o faci, nu vei valora nimic în ochii noştri”.

Cererea lor îniţiază o luptă internă: „Cine, eu să spăl toaletă? Niciodată! Dar dacă nu fac asta, ei nu mă respectă…” În cele din urmă, dacă egoismul tău este suficient de mare şi prietenii tăi lucrează cu tine corect, le vei împlini cu bucurie cererea, deoarece asta îi va face să te respecte şi mai mult, astfel asigurându-ţi un loc legitim în grup.

În consecinţă, te „vinzi” prietenilor cu ajutorul egoismului tău. Înseamă că egoul tău a lucrat ca „ajutor împotrivă”, deoarece fără el, prietenii tăi nu ar fi avut vreo şansă să se joace cu tine sau să te aducă aproape de ei. Aşadar, chiar rezistenţa ta a făcut posibil că să te apropii de Lumină.

Apropo, egoismul per se joacă un joc foarte rău şi viclean cu tine: Te face să îndeplineşti o muncă „murdară”, iar apoi te lasă fără nicio compensaţie, dar prietenii tăi te plătesc bine pentru eforturile tale…

Din partea a patra a lecţiei zilniced de Cabala 1/25/13, Scrieriele lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment →