Ce ne aşteaptă de partea cealaltă a Mării finale?

Prima revelaţie a Creatorului este descoperirea proprietăţii pure a dăruirii, ieşirea din sine în afară. Fără îndoială, ni se pare iraţional: De ce m-aş gândi la ceilaţi?

Dacă eu, fiind un egoist, mă gândesc la altcineva, mă simt gol şi aştept o compensare. Nu am depăşit calculul egoist şi nu realizez că dacă mă ridică deasupra egoului primesc o nouă calculaţie care în prezent îmi este necunoscută.

Pot înţelege că similaritatea cu Creatorul este probabil benefică. Să fiu mai aproape de EL este un câştig atât de evident încât sunt gata să plătesc pentru el. Dacă asta înseamnă să ies în afara mea, sunt gata! Ei îmi promit, de asemenea, întreaga lume spirituală, deci sunt dispus să muncesc pentru asta.

În alte cuvinte, atâta timp cât întrezăresc un anumit profit, o împlinire pentru mine însumi, am în mod natural puterea şi dispoziţia să mă conectez cu mediul, să mă unesc pentru scop. Totuşi, imediat cum încep să simt că proprietatea dăruirii nu aduce niciun beneficiu dorinţelor noastre egoiste, apar problemele.

Trebuie să înţelegem că suntem pe cale să revelăm o nouă realitate, o dimensiune diferită, care nu are nimic în comun cu această lume. Golul şi opoziţia dintre cele două lumi sunt atât de mari, încât nu ne-o putem imagina dinainte. Nu avem niciun exemplu care ne-ar permite nouă cumva, direct sau indirect, să înţelegem, să simţim sau să ne imaginăm ceva legat de viaţa spirituală.

O persoană trece dintr-o lume în alta, ceea ce se numeşte trecera Mării Finale (Yam Suf), fără a ştii unde se duce sau ce o aşteaptă. Creatorul şi creaţia sunt două lucruri total opuse. Şi pâna când o persoană nu se mută de la una la alta, este imposibil să înţeleagă ce înseamnă această opoziţie.

Deci, a cere o anumită înţelegere, realizare sau sprijin pentru mintea şi inima egoistă, este ca şi cum te-ai împuşca singur în picior şi ai împieica progresul. Cum poţi cere ceva acum, dacă tu însuţi blochezi roată în angrenajul care te duce înainte.

Este interzis să trezeşti dorinţele egoiste! Între timp, nu numai că le trezim, dar şi le amărâm cu ţipetele noastre: Lasă-mă să văd şi să simt ceva! Vreau să primesc o anume dovadă ca să mă ridic deasupra egoului fără niciun dubiu! Este ca şi cum dăm un ultimatum: dacă nu primesc, nu mă mişc. Chiar credem că această încăpăţânare acţionează în avantajul nostru…

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11, Pregătrie pentru congresul WE!

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: