Lucrul cel mai important in studiul Kabalei sunt sentimentele noastre. Ne e imposibil sa dezvaluim o impresie spirituala in cadrul simturilor noastre exterioare, pamantesti. Ea poate fi simtita numai in vasele interioare ale sufletului nostru (Kelim).

Cartile de Kabbalah folosesc limbajul ramurilor, unde fiecare cuvant indica spre Radacina sa Superioara, Spirituala si este indreptat catre aceasta. Fiecare radacina spirituala isi are ramura corespondenta in lumea noastra, insa cuvantul aferent in sine nu poate sa transmita un sentiment. Asta pentru ca, de fapt, trebuie sa fim chiar in interiorul sentimentului.

Un cuvant reprezinta vasul cu implinirea lui. Acesta este scheletul Kli-ului, adica un ecran si Lumina Reflectata – si o stare inauntrul ei, care este numele de patru litere al Creatorului, HaVaYaH.

Noi construim cuvinte si fraze din “parti” numite “Taamim” (gusturi), “Nekudot” (punctele de sub litere), “Tagin” (caciulitele de deasupra cuvintelor) si “Otiot” (litere). Asta ne permite sa descriem cumva stari spirituale, legaturi, relatii si tot procesul de trecere intre stari.

Insa nu putem sa transmitem starile insele, pentru ca fiecare dintre noi are un vas al comprehensiunii care e unic. Singurul lucru pe care putem sa il transmitem unul altuia este informatia exterioara despre pregatirea vasului spiritual si nivelul de conexiune dintre forte. Cu toate acestea, nu suntem capabili sa transmitem sentimentele efective. Ca urmare, fiecare dintre noi trebuie sa „vizualizeze” intern (sa simta in inima sa) actiunile descrise prin cuvinte.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →