Putem vorbi de avansarea noastră şi de noi şi la fel să ne imaginăm perspectiva de Sus, de la sursa realităţii. Revelăm munca noastră de jos, în timp ce cauza ei este de Sus.

Care a fost scopul creaţiei? Se spune că dorinţa celui de Sus a fost să creeze o creatură la fel de perfectă ca El. Astfel, în toate intenţiile şi acţiunile noastre, în timp ce cercetăm ce ni se întâmplă, ar trebui întotdeauna să ne amintim că scopul final este de fapt să îl revelăm pe Creator, să îl descoperim în mod precis pe El.

Orice simt, gândesc sau aspir este corect; asta este calea analizei. Dar ce descopăr pe această cale, eul meu? Nu, descopăr opoziţia mea faţă de Creator. Asta este, de fapt îl descopăr pe El.

Ştim din înţelepciunea Cabala că în lumea Infinitului nu există nicio deficienţă în nimc ci numai realizarea Dăruitorului. Creatura, numită Malhut al lumii Infinitului, trebuie să Îl înţeleagă, să Îl simtă şi să Îl reveleze pe El.

De aceea este necesară această etapă a creaţiei pe care trebuie să o parcurgem: coborârea în lumea noastră şi ascensiunea înapoi în Malhut al Infinitului. Acest drum de sus în jos se face doar în scopul ascensiunii, în realizarea Dăruitorului.

Îl obţinem pe El conform echivalenţei de formă: cu cât mai mult ne asemănăm cu El, cu atât îl înţelegem şi Îl simţim şi cu atât suntem mai aproape de El. Rezultatul final este în gândul iniţial: deci, mai întâi de toate, trebuie să ne stabilim intenţia, asta este, ce vreau să obţin prin toate acţiunile mele? Ce este făcut este făcut, dar de ce am nevoie de asta?

Totuşi, chiar înainte de a-mi clarifica intenţia, îmi trebuie gândul iniţial al sursei primare a acestor intenţii, deoarece idea este să îl revelăm pe Dăruitor, Creatorul. Acesta este scopul nostru.

Descopăr în mine gânduri, intenţii, dorinţe şi atitudini, dar în principal, prin aceste acţiuni îl caut pe El. Cum să fac asta? Ce să gândesc? Ce vreau? Cum interacţionez cu ceva şi cu cineva? Înainte de fiecare asemenea discernământ mă pregătesc cu atitudinea corectă: Tot ceea ce fac este îndreptat spre revelearea Creatorului.

Trebuie să trag anumite conexiuni aici:

–          Oricine sunt, El a pregătit asta pentru mine;

–          Orice gândesc în fiecare secundă, El îmi dă asta;

–          Orice se întâmplă cu mine chiar acum, în timpul acestei analize, se întâmplă conform voinţei Lui;

–          Oricum reacţionez la ceea ce simt, El, de asemenea, îmi dă asta.

Există doar un singur gând care trebuie să fie întotdeaun cu mine: Tot ce mi se întâmplă vine de la Creator. Primul articol din Shamati vorbeşte despre asta: Nu există nimeni în afară de El.

Acum, când mi-am clarificat intenţiile – fie de dragul primiri, fie de dragul dărurii – ele vin cu siguranţă de la Creator. Totuşi, ce este important pentru mine în această analiză este faptul că îl descopăr pe El, îmi clarific cine este El.

Din toate aceste discernăminte, mozaicul realităţii prinde formă înăuntrul meu. Prientenii mei, lmea din jurul meu, evenimentele şi circumstanţele, totul ar trebui să se contopească într-o singură imagine a Creatorului. În măsură în care ele îmi apar interne, piese separate ajung împreună: toate creaturile, această întreagă lume şi toate lumile, împreună într-o singură structură a cărei formă internă se numeşte Creatorul. În întregul ei, această structură reprezintă Malchut al lumii Infinitului sau, în alte cuvinte, vasul, dorinţa. Este chiar forma Lui, structura Lui şi interacţiuniile tuturor părţilor Lui: doirnţe, gânduri şi intenţii care au luat forma Dăruitorului.

Creaturul Însuşi, Azmuto, nu are formă. Totuşi, noi facem o neîncetată analiză în noi înşine şi, gradual, creăm o formă similară cu El. Ca rezultat, El poate fi revelat. În aceaşi manieră, pentru a detecta undele pe care nu le cunoaştem, construim echipamente în care ele pot fi duplicate şi reproduse. Astfel, putem să le descoperim şi să le studiem natura.

Cercetarea interioară ne ajută să creăm un loc în care să îl descoperim pe Creator, altfel El rămâne ascuns faţă de noi. De aceea este spus că Creatorul vrea să locuiască în cei de jos, adică să li se reveleze. De aceea a creat lumea Infinitului şi munca noastră constă în revelarea Lui prin propriile noastre eforturi.

Astfel, revelarea Creatorului este rezultatul cercetării noastre interioare. El nu se va revela – eforturile şi munca noastră sunt necesare pentru asta. Depunem propriile eforturi, vrem asta şi nu o vrem, forţele de primire şi de dăruire se ciocnesc în noi şi astfel pregătim în mod constant un loc pentru revelarea Lui.

În cele din urmă, acest loc va deveni suficient de pliabil, astfel încât să putem detecta în el mici valuri, formele Creatorului în materia dorinţei. Cu cât ne înmuiem materialul nostru, cu atât Creatorul se revelează mai mult în el. El însuşi este ascuns; totuşi, materia începe să îşi asume forma Lui. În asta constau toate clarificările noastre: cu ajutorul lor ne pregătim dorinţa noastră de a lua forma Lui, revelaţia Lui.

Deci, cu fiecare acţiune a noastră este necesar să ne amintim că noi, lumea şi totul în general există numai pentru ca noi să îl revelăm pe Creator. Nu este un topic pentru discuţii ci un fapt care coboară de la sursa creaţiei. Dacă aşez fundaţia pentru tot ceea ce gândesc, acţionez sau intenţionez cu faptul că în minte, dacă la început am avut acest curs, dacă sunt direcţionat către revelearea Creatorului deoarece asta este dorinţa Lui, atunci sunt aţintit către Infinit, chiar la scop. Şi tot ceea ce fac mai târziu va intra sigur în depozitul eforturilor mele, depozit pe care trebuie să îl umplu.

Restul va avea loc oriunde. Numai un singur lucru depinde de noi: să ne direcţionăm toate eforturile noastre către revelaţia Creatorului.

Mai târziu, apar următoarele întrebări: Ce reprezintă această revelaţie? Cum o putem actualiza? Ce acţiune se dovedeşte a fi mai eficientă? De cine depinde: de mine, de alţii sau de interacţiunea noastră? Toate ca toate, însă vorbim despre metoda pe care Cabaliştii ne-au descris-o, explicându-ne cum să executăm acţiunile care sunt cele mai benefice pentru revelarea Creatorului.

Astăzi, întreaga umanitate se află la începutul acestei revelaţii. Evoluţia a ajuns la această concluzie: lumea a realizat deja potenţialul progresului materialist. Nu mai avem ce căuta pe alte planete şi nimic ce extrage din pământ;  am încercat totul pe suprafaţa lui şi am văzut că viaţa noastră este limitată şi duce la un sfărşit.

Este începutul revelaţiei Creatorului către creaturi. Din cauza acestui impediment oamenii încep să se întrebe: Pentru ce şi de ce trăim? Care este scopul vieţii noastre?

De acum încolo învăţăm că scopul vieţii noastre este de a-l revela pe Creator sau, ca să fiu mai precis, să ne pregătim pentru revelaţia Lui. Obţinem asta prin unitate şi astfel ne uşurăm dorinţa noastră de a primi astfel încât să devină altruistă şi începem să ne asumăm diferite tipuri de dăruire. De fapt, Creatorul este calitatea dăruirii, iar dacă stabilim o asemenea conexiune unul cu altul, îl ajutăm pe El să se reveleze între noi, pregătim solul petnru el, materia care va fi capabilă să îşi asume calităţile Lui, proiecţia Lui.

Astfel ne dezvoltăm într-o echivalenţă precisă cu forma Lui.

Din Congresul Arava 2/23/12, Lecţia  nr. 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →