Întrebare: Ca exemplu de dezvoltare vorbim despre coacerea mărului care provine din faza anterioară de amar şi se schimbă într-un fruct delicios. Dar, atunci când cade pe pământ, putrezeşte şi oferă seminţe. Se pare că noi descriem numai fazele intermediare, nu?

Răspuns: Nu e aşa. Ajuns la maturitate, etapa următoare a mărului este dezvoltarea noii generaţii, la un nivel nou. Acesta este motivul exact pentru care putrezeşte, expiră şi îşi dă seminţele, pentru a însămânţa următorul nivel. Asta este tot, aşa că pe drum, el poate servi un nivel mai avansat, pe cel animal sau pe cel vorbitor.

La fel fac şi corpurile noastre din generaţie în generaţie, trăiesc şi mor, aşa că în această viaţă, putem extrage treptat din noi înşine o anume măsură, sau o anumită senzaţie, anumiţi senzori  descendenţi spirituali pentru un nivel mai înalt, cel uman. În ciuda asemănării noastre cu un măr care urmează ciclul vieţii şi al morţii, rezultatele rămân în această viaţă pentru pasul următor de dezvoltare. Pentru asta, noi colectăm în mod specific seminţele umane, sentimentele şi relaţiile, până când, treptat, peste trupuri, ajungem la nevoia de unire.

În acest mod, noi construim încă un sistem al naturii care nu a existat anterior, unitatea care conectează nu trupurile ci conştiinţele oamenilor. Asta este ceea ce noi numim adevărata societate umană, şi nu relaţiile noastre externe care sunt mai rele decât acelea ale animalelor. Noi ne vom uni reciproc într-o societate autentic umană, construită peste noi înşine, pe parcursul vieţii prin care trecem.

Când vom forma această structură, ea va deveni nivelul uman. Toată natura, la nivelele mineral, vegetal, animal şi cele dintre ele, sunt legate într-un singur mecanism unde lipseşte numai un nivel, cel uman.

Până când vom construi între noi tot acest minunat sistem, vom fi o pacoste în natură. Când unitatea noastră e construită, ne vom regăsi pe noi înşine în armonie cu toate celelalte sisteme ale naturii. Atunci vom simţi cât de perfectă şi de frumoasă e toată natura.

La asta trebuie să ajungem. Acesta este nivelul final al evoluţiei noastre. Din generaţie în generaţie, noi am parcurs fazele de dezintegrare, ca şi mărul, şi ne-am dat vieţile pentru generaţiile următoare. Asta este tot, aşa că, în timpul fiecărei vieţi noi putem construi dorinţa că într-o zi va fi una.

Fiecare donează gânduri şi emoţii din ratările şi din realizările lui, ca pe o contribuţie la nivelul uman, a cărui construcţie până în final, va deveni completă. Acest grad este prezent în conştiinţa noastră de când omul s-a diferenţiat de animal printr-o minte specifică, înţelegere, obţinere şi înţelepciune.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/2011 „Pace în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →