Problema este că avem nevoie de o conexiune internă între prieteni şi profesori, astfel ca formele externe de întreruperi care ne sunt trimise în mod deliberat să nu slăbească ci să consolideze această conexiune. Este foarte dificil, deoarece ego-ul nostru ne arată totul într-un mod extern urât şi ne obligă să ne blamăm unul pe altul

Nu ne putem ridica deasupra obstacolelor şi condiţiilor externe pe care  Creatorul ni le plasează, astfel ca noi să le depăşim noi singuri. Imaginea corporală externă ne influenţează puternic şi nu putem trece deasupra ei şi să creştem, când suntem în diferite stări de conflict, dispreţ, distanţare unul de altul.

Toate acestea îndepărtează o persoană de scop şi nu e vorba doar de respingere, ci şi de a-i aduce un asemenea prejudiciu, că ea va avea nevoie de muncă o perioadă lungă de timp, pentru a repara greşelile din trecut.

Baal HaSulam ne spune în scrisoarea sa că, atunci cînd studentul aspiră să se apropie de stăpânul său şi urcă dealul, dorinţa arde în el. Dar, când se apropie fizic de profesor, dorinţa se diminuează progresiv, până când este total pierdut. De aceea, este mult mai uşor să fie departe, decât aproape. Noi toţi ştim că oamenii importanţi încearcă să păstreze mulţimea la distanţă, pentru a creşte interesul oamenilor faţă de ei.

O persoană creează imaginea unui prieten, profesor şi Creator şi nu vrea să cunoască adevărul. Se simte bine trăind în fantezia pe care a creat-o pentru ea însăşi şi este dificil pentru ea să scape de aceasta, să o şteargă, în scopul de a accepta ceva nou. Dacă această imagine este mai aproape de imaginea reală, atunci, în ansamblu, este mai puţin plăcută şi o obligă mai mult.

Astfel, o persoană care aude, uneori, vocea Creatorului şi primeşte invitaţia de a se plimba în grădina Lui pentru o vreme, sfârşeşte prin a nu obţine ceea ce vrea. Aceasta se datorează faptului că nu urmăreşte să se ridice deasupra naturii sale, deasupra tendinţei de a respinge prietenii şi profesorul şi de a-i imagina cum consideră, în loc de imaginea reală, astfel încât, proximitatea fizică sau distanţa nu vor face diferenţa şi, de asemenea, apropierea spirituală sau îndepărtarea, nu vor conduce la nicio schimbare în relaţiile cu prietenii, profesorul sau Creatorul.

Trebuie să încercăm să ne ridicăm, cât mai mult posibil, deasupra atributelor noastre corporale şi să fim cât mai obiectivi. Aceasta înseamnă să judecăm deasupra raţiunii şi să intrăm în vasul colectiv, în afara noastră.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.03.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →