Zoharul nu vorbește despre moartea fizică. Vorbește doar despre dorința de a primi plăcere care devine corectată și obține similaritatea cu Creatorul. O persoană normală nu obține încă asta.

Atunci când o persoană lucrează în lumea spirituală, are cele două linii, stânga și dreapta (cei doi îngeri),  între care își construiește linia mijlocie. Egoul meu, Faronul, stă pe partea stângă și Creatorul, Lumina, pe parte dreaptă.

Imi creez vasul spiritual (Kli) cu un ecran, în măsura abilității mele de a transfera această dorință de a primi plăcere liniei mijlocii și de a atrage Lumina din linia dreaptă, intenția, către ea.

Ecranul este intenția de a dărui, în timp ce vasul este dorința din el. În acest fel, eu mă construiesc cu aceste două forțe și eu sunt cea de a treia. Apoi, încep să exist în realitatea spirituală. Odată ce am construit această a treia, dorința cu intenție, înseamnă că am obținut sufletul.

Totuși, dacă nu îl construiesc din aceste două forțe, atunci nu am nimic cu excepția unui singur punct în care nu simt nimic. Aceasta este abia o mică dorință care nu depinde de mine deloc, o dorință din nimic (Mi Ain).

Este scris în Zohar că trebuie să ucizi dorințele tale egoiste. Tu atragi Lumina către ele, le ucizi și le aduci către intenția de dăruire. Acesta vei fi tu, cel care trăiește.

Toate astea pot fi făcute cu ajutorul unui mediu corespunzător, care este numit Societatea sfântă (Hevra Kedusha) pentru că ea te ajută să îți îngropi egoismul. În acest fel, tu primești un suflet etern, o parte care este similară Creatorului.

O faci tu însuți și, dacă nu, nu ai un suflet. Exiști sub linia vieții, în această lume, unde nu ai nimic decât un corp animal, materie (Homer, substanță, este în consonanță cu Hamor, măgar). Aceasta este cea mai materialistă abordare.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala  11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →