Scrierile lui Rabash, volumul 2: ”Cum cei Drepţi sunt evidenţi graţie celor păcătoși, în muncă. Pentru o persoană, în scopul de a avansa pe căile Domnului, de a fi recompensată că toate acţiunile vor fi văzute din cer şi de a simţi că este într-o stare de ascensiune astăzi şi ce altceva poate face. Creatorul conduce această lume prin cei păcătoși, ceea ce semnifică: Creatorul le dă gândurile păcătoșilor, ceea ce înseamnă că nu este cazul să lucreze pentru El, ci doar pentru sine.

Şi, prin urmare, persoana primeşte o coborâre şi crede că a primit o coborâre nu pentru că i-a fost dată astfel încât să avanseze în calea Domnului şi a fi recompensată în Sfinţenie. În schimb, ea crede că este gata să regreseze pentru că nu poate lucra independent, ci trebuie să lucreze împreună. Din această cauză ea pierde în ambele sensuri: deoarece nu poate intra din nou, persoana se simte ca şi cum ar fi suspendată între cer şi pământ.

Ea crede că este într-o situaţie mai rea decâ a altor persoane. Apoi, o persoană poate să-i ceară Creatorului din adâncul inimii sale şi se poate ruga, aşa cum se spune: O, Doamne, salvează-mă, sunt nefericit, vindecă-mă Doamne, îmi este frică, şi până când, o Doamne.”

Aceasta înseamnă că, până atunci, voi rămâne într-o stare în care mă simt mai rău decât oricine altcineva și nu am nicio legătură cu spiritualitatea. Nu există, prin urmare, nicio alegere, alta decât faptul că o persoană trebuie să creadă în ceea ce este scris, că  Tu auzi rugăciunea din fiecare gură, ceea ce înseamnă că şi cele mai rele guri din lume, imposibil de a fi mai mici şi mai rele din lume, Domnul le aude mereu. Aceasta este ceea ce înţelepţii noştrii au zis: Cel care va veni să se purifice, este ajutat de Sus.

Zoharul explică aceasta prin: vă este dat un suflet sfânt.

Astfel se dovedeşte că: Creatorul îi dă gândurile păcătoase astfel încât să ceară Creatorului ajutorul, deoarece, în caz contrar, el ar rămâne în starea în care era la începutul muncii sale, pentru tot restul vieţii.

Problema este că scăpăm de aceste momente neplăcute atunci când Creatorul ne aduce în starea păcătoșilor, lăsându-ne să vedem în ce măsură nu suntem adaptați la nivelurile spirituale, la munca spirituală, ne arată că suntem total opuși de munca Domnului și că nu suntem gata să dobândim dăruirea, iubirea celorlalți, iubirea de prieteni. Descoperim că nu avem nicio atracție față de lumea spirituală, ceea ce înseamnă că nu putem ieși din noi către ceilalți, către prieteni sau Creator.

Scăpăm din aceste descoperiri. Creatorul ne deschide ochii câte puțin în fiecare starea, pentru a ne vedea adevărata stare, dar El nu ne poate forța, deoarece astfel ne-ar lăsa fără liberul nostru arbitru. De fiecare dată, El ne aduce la o anumită recunoaștere și așteaptă ca noi să ne adăugăm liberul arbitru, pentru a obține o rugăciune, o cerere și pentru a vrea corecția noi înșine și nu conform unui verdict de Sus.

De aceea, este spus, ”cel care vine să se purifice este ajutat de Sus!” Trebuie să ajungem prin propriile putere și deoarece o dorință de corecția a fost inserată în noi de Sus, iar în răspuns la ea vine de Sus forța care corectează. Nu totul poate veni de Sus; propriul nostru efort este și el necesar, un va care ne aparține nouă.

Dar, în loc de a adăuga efortul nostru, după ce am fost treziţi de Creator, care ne-a adus la începutul recunoaşterii răului, la starea de rău, noi suntem speriaţi de revelaţie şi vom încerca să-l ascundem, să îl îndulcim și să îl acoperim de noi înşine, în timp ce trebuie să dezvoltăm acest sentiment în noi inşine şi să ajungem la o stare de nesuportat. Este de neacceptat nu pentru că este neplăcut; aș fi chiar de acord să  rămân în această stare dacă aş putea atinge dăruirea prin ea.

Aici, avem obiceiul de a scăpa şi de a acoperi starea, şi astfel nu atingem adevărata rugăciune care poate să ne ajute să deschidem ochii. Creatorul ne trezeşte. El ne oferă toate condiţiile necesare, pachetul întreg necesar pentru atingerea obiectivului. Dar noi nu dorim să conectăm toate aceste elemente pentru a-l îndeplini. Pentru a face acest lucru este necesar să fim conectaţi, pentru a-l evoca pe celălalt, pentru a-l sprijini, pentru a-l încuraja, pentru a da fiecăruia încredere dar, pentru moment, aceasta ne lipseşte.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 28,12,2012.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →