Cerand iertarea inainte de Anul Nou

Inainte de Rosh Hashanah (Anul Nou) este un obicei de a te cai de pacate si de a cere iertare.

Din articolul lui Rabash Cerere pentru iertare: Daca o persoana cere Creatorului sa-l ierte, inseamna ca realizeaza adevarata cauza a pacatelor sale. Daca ii lipseste credinta completa, atunci se roaga Creatorului sa-i dea putere pentru obtinerea credintei in inima sa.

Aici se gaseste diferenta dintre cineva care a obtinut deja credinta (proprietatea daruirii) si astfel este numit Israel (aspirand catre Creator) si cineva care nu a obtinut credinta si astfel este numit Ne-evreu, ne-yehudi (strain, adica cineva cu un set diferit de dorinte, deoarece dorinta (Ratzon) vine de la cuvantul Aretz (pamant) si de aceea, Ne-evreu este cineva care nu aspira catre Creator).

Aceia care dobandesc credinta permanenta sunt capabili sa spuna diferenta dintre cele doua nivele ale dezvoltarii si sa-l binecuvanteze pe Creator pentru ca sunt capabili sa urce de la nivelul numit Ne-evreu la cel numit Israel: Multumesc, Domnul meu, pentru ca nu m-ai facut Ne-evreu.

O persoana straina este o persoana care actioneza de dragul ei. Israel sau Yehudi (intim legat) este cineva care vrea sa se uneasca cu Creatorul pentru a-I darui. Ambele parti sunt prezente in fiecare persoana: partea necorectata (unde conduce egoismul) si cea corectata (unde guverneaza proprietatea daruirii).

Acestea sunt diferentele intre un strain si Israel si este un indicator al tuturor pacatelor noastre. Trebuie intotdeauna sa ne pastram la mijloc. Acest tip de auto-analiza inseamna inceputul Rosh HaShana-Anului Nou (o noua schimbare).

Fiecare trebuie sa se simta ca un Babilonian care este pus in fata alegerii unde sa mearga: sa-l urmeze pe Abraham si sa devina Israel (cel care il cauta pe Creator, calitatea daruirii) sau sa urmeze calea restului lumii, calea egoismului.

Este evident ca o persoana pacatuieste nu pentru ca are dorinte egoiste, deoarece a fost creata in acest fel. Totusi, daca ea alege sa stea in egoismul ei, atunci se numeste pacat. Prima data cand se intampla nu se numeste pacat (asa cum se spune despre pacatul lui Adam HaRishon): este numai prima clarificare a actiunii, este cauza si consecinta. Dar cand deja descopar pacatul meu (egoul) si sunt de acord ca acesta sa ma guverneze, atunci inseama ca am pacatuit. Acesta este un test care arata pentru ce ma zbat cu adevarat.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 9.08.10, Pregatire pentru pocainta

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed