Cerere Si Recunostiinta

Referitor la forta care ne dezvolta, avem doua stari: cerere si recunostiinta. Cea mai eficienta stare este cea a cererii. Recunostiinta este de asemenea foarte utila deoarece in aceasta stare suntem in adeziune cu cel de sus si, fiind astfel, acumulam putere pentru viitor, pentru momentul in care apare alta cerere.

Insa revelarea faptului ca suntem indivizi independenti care se identifica cu Creatorul are loc exact in timpul cererii. Un minunat exemplu il reprezinta psalmii Regelui David, care exprima pe deplin atitudinea creaturii catre Creator in toate formele sale posibile.

De aceea el este numit “Regele David” (“Malchut”inseamna “regat”). Aceasta este o forta care dezvaluie si ma trage afara (de la cuvantul “Moshech”), motiv pentru care forta care efectueaza corectia finala se numeste Mashiach ben David (Mesia Fiul lui David). Psalmii sunt expresia dorintei depline a creaturii catre cerere si recunostiinta, in amandoua aceste stari. Prin unificarea acestora, noi ne realizam pe noi insine. Apoi dorinta creaturii este dezvaluita in intregime in mod corect: asemeni Creatorului care exista si se imbraca in ea.   

Astfel, toate starile completate ne aduc catre final, si Gandul Creatiei care a facut creatura este acum revelat in aceasta, in constiinta creaturii. Aici se afla singura diferenta dintre punctul de inceput si cel de sfarsit al caii. Din starea in care creatura abia isi simte propia existenta, ca pe un punct separat de Creator, ea isi atinge propria stare interioara si realizeaza ca exista in completa adeziune cu Creatorul, si ca in acelasi timp este complet independenta.  

Nu exista alta realitate in afara Gandului Creatiei. Nu exista nici o alta desfasurare in afara aceleia in care creatura ajunge la starea in care exista de la inceput. Si de fiecare data cererea trebuie dobandita prima. Sunt lacrimile despre care a vorbit profetul: “ Sufletul meu plange in intuneric”, cea mai inalta stare posibila, in care omul cere puterea de a ajunge la adevarata sa stare de intuneric, inainte ca scopul creatiei sa fie realizat in el insusi.

Si doar dupa ce este implinit ajungem la recunostiinta, cantec, si recunostiinta in care dobandim o adeziune partiala cu Creatorul pana cand ajungem la a completa realizarea si adeziunea.  
Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 8/4/2011, Shamati # 18

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: