Cererea de a fi făcut om

Astăzi ne aflăm într-o stare specială în care descoperim că nu vom supravieţui până când nu vom obţine forţa unităţii. Dar, în acelaşi timp, trebuie să înţelegem de ce avem nevoie de această forţă.

Avem nevoie pentru a ne face vieţile noastre mai confortabile la nivelul acestei lumi, astfel încât, în locul forţei răului care ne conduce,  să ne înarmăm pe noi înşine cu forţa binelui şi să facem echilibru la acest nivel? Sau vrem să ne ridicăm mai sus, la forța dăruirii, astfel încât aceasta să ne conducă şi să ne dezvăluie măreția dăruirii în sine?

Poate că noi aspirăm la forța dăruirii doar pentru a o folosi la echilibrarea forţei de primire şi să trăim în pace în această lume. În acest caz, vrem să folosim forţa dăruirii pentru a ajuta forţa egoismului, ceea ce se cheamă dăruire de dragul primirii. Sau vrem să obținem primire de dragul dăruirii?

Aceasta este întrebarea: vrem să fim conduși de calitatea dăruirii, sau de calitatea egoistă? Aici se află întreaga noastră alegere liberă. Aceasta este descrisă în rugăciune numită „rugăciunea celor 18 binecuvântări” – ce îndurare cer?

Vreau să mă ridic la nivelul dăruirii şi să-i fac plăcere Creatorului, obţinând credinţa deasupra raţiunii, folosesc toate dorinţele mele de dragul dăruirii şi chiar primesc de dragul ei astfel încât întreaga mea dorinţă lucrează pentru dăruire? Sau vorbesc numai despre viaţa în acestă lume pe care vreau să o fac mai bună?

Aceasta face toate diferenţele: Voi exista la nivelul animal sau la cel uman? Diferența între ele este una de calitate. La nivelul animal percepem viaţa noastră ca viaţa corpului şi simţim această lume în felul în care o facem astăzi, corpul nostru şi lumea înconjurătoare cu tot ce se află în ea.

Trăim de dragul existenţei acestui corp, fiecare om pentru sine. De aceea ne străduim ca să echilibrăm vieţile noastre cu forţa dăruirii pentru a obţine cât mai multă plăcere, confort şi o existenţă liniştită. Dar ne-am înălţat noi la gradul uman şi am obţinut existenţa eternă, peste lumea materiei?

Materia se termină jos de tot, la nivelele mineral, vegetal şi animal. În lumea noastră nu există alt grad, niciun grad uman. Gradul uman este un nivel care include mintea şi inima, adică dorinţă şi gând, analiză.

Asta este ceea ce creşte din mintea şi inima noastră, dar nu cele corporale. Genele informaţionale (Reşimot), informaţii din perioada spargerii, unite împreună: toate inimile şi toate dorinţele, unite într-o singură inimă, ca un om şi toate intenţiile noastre, adică gânduri şi minte, la fel unite. Această unitate crează imaginea omului – o fiinţă virtuală clară care nu există în material, care nu este alcătuită din electroni şi molecule unite într-un corp.

Această imagine o creăm noi înşine, unindu-ne toate gândurile şi dorinţele. Aşa începem să existăm, la un nivel mai înalt numit nivel uman (Adam), ceea ce înseamnă „similar” (Dome) Creatorului. Atunci, toate dorinţele şi intenţiile încep să acţioneze ca un vas spiritual, cu o dorinţă în interior şi cu un ecran deasupra dorinţei.

Acesta este înțelesul la a fi uman, sau „preuman” (Adam Kadmon), omul lumilor Bria, Yeţira şi Asia. Dar corpul nostru nu se cheamă uman. Noi îl numim uman fiindcă anticipăm viitorul, aşteptând ca acesta să ne aducă starea când vom deveni uman.

Despre asta este rugăciunea: să ne ajute să ne unim inimile împreună, adică dorinţele, gândurile şi intenţiile, astfel ca noi să compilăm din ele imaginea completă a omului, un individ independent.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 8/25/2011 Şamati

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: