Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Cine provoaca rugaciunea”: In acea stare de reflectie, cand simte cat de departe este de orice respect fata de munca Creatorului, incepe sa se trezeasca si sa gandeasca „Ceva trebuie facut. Nu pot sta in aceasta stare joasa pentru tot restul vietii mele.”

Cu siguranta acesta este timpul cand o persoana incepe sa Il roage pe Creator sa il aduca mai aproape de El si sa il ajute de Sus, asa cum spuneau inteleptii nostrii, „Cel care vine sa fie purificat este ajutat.”

Persoana stie ca trebuie sa ajunga la sentimentul ca Creatorul „este bun si face bine” si sa I se alature. Asta inseamna ca scopul este sa il revelam pe Creator. Altfel nu vom obtine ceea ce ne este destinat.

Aceasta sarcina poate fi indeplinita doar daca exista echivalenta formelor. Deci, persoana sufera deoarece inca nu a ajuns la credinta, proprietatea daruirii, unde il poate gasi pe Creator si sa Ii multumeasca. Asadar el nu cauta revelatia in mod egoist, ci doar pentru ca in felul acesta poate obtine maretia Creatorului.

Apoi, el vede cum „natiunile lumii” din interiorul sau se certa cu partea sa de „Israel”, care aspira spre Creator. Pana acum, nimeni nu poate invinge, dorinta de a darui nu poate invinge dorinta de a primi.

Totusi, omul nu are putere peste gandurile si sentimentele sale. El nu alege ce sa experimenteze inima si mintea. Fiecare stare este formata de Sus, insemnand nu de persoana, ci de forta superioara care o plaseaza in persoana intr-o anumita circumstanta si asteapta o anumita actiune, un numit raspuns la acea stare trimisa. Asta se numeste „Eu sunt primul”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →