Condiţia libertăţii absolute

Creatorul a creat totul pentru a oferi plăcere omului. Dar, avem nevoie de un vas, dorinţă pentru a primi binele pe care El a dorit să ni-l ofere. A vrut să ne dăruiască plăcerea de care se bucură El însuşi, dăruirea. Nu este o altă plăcere în lume!

Totuşi, pentru a simţi această plăcere, trebuie să avem calitatea opusă, lipsa împlinirii deoarece  opusul dorinţei de a dărui este dorinţa de a primi plăcere. De aceea, Creatorul crează dorinţa de a te bucura, o creatură artificială, care nu a existat înainte, ca o formă imprimată a Sa.

Şi acum creatura simte aceste contrarii în ea. Pe de o parte, simte că este posibil să se bucure pentru umplerea dorinţei sale. Dar apoi, face un calcul şi începe să-şi dorească a dărui. Aceasta înseamnă că nu mai caută împlinirea.

Dăruirea nu este împlinire, ci o propietate, o dorinţă de a da. În dăruire, o persoană nu este satisfăcută de ceea ce primeşte în schimb, ci însă-şi actiunea de a dărui devine împlinire pentru ea. În schimb în primire, o actiune este separată de împlinire. Şi când plăcerea intră în mine, mă simt satisfăcut. Asta este, dorinţa mea si împlinirea sunt două lucruri opuse, şi trebuie să mă străduiesc din greu pentru a primi împlinire deoarece este opusă faţă de mine.

Totuşi, în dăruire, trebuie numai să simt dorinţa altcuiva şi să i-o satisfac. Şi însăşi această acţiune, cu privire faţă de cealălaltă persoană pe care o satisfac, devine împlinirea mea. Nu mă aştept să primesc vreo recompensă în schimb. Plăcerea mea este în actul de a dărui.

Din cauza acestei diferenţe, o persoană ce lucrează cu recepţia trebuie mereu să verifice şi să evalueze: cât de mult am dăruit, şi cât mă vor plăti? Aceasta deoarece plata nu depinde de mine ci de alţii, de cât de mult i-ar plăcea lui să mă plătească. Dar dacă lucrez în dăruire şi îmi doresc numai aceasta, nu depind de nimeni, şi mă pot hotărâ singur unde este limita mea!

De aceea, cel care munceşte pe calea dăruirii stabileşte în ce măsură doreşte să fie în ea. Şi Creatorul este de acord cu el! De aceea, este numai o regulă generală a dragostei şi a dăruirii, care se dezvoltă şi umple întreaga creaţie. Nu a fost nici o restricţie sau interdicţie în a dărui! De aceea, fiecare creatură poate decide pentru sine la ce nivel vrea să fie în relaţie cu această calitate, gând, intenţia de a dărui.

Aici nu poate fi nici un calcul pemtru cât de mult am făcut şi cât de mult voi fi plătit. Nu este nevoie a te teme că dacă am făcut mai puţin, voi primi mai puţin. Sunt în această lege generală a dăruirii reciproce, dezvoltânt întreg universul şi simţindu-l, ca şi cum “nu este nimeni în afară de El.” Eu însumi am stabilit la ce nivel vreau să fiu. Conform acestui nivel, experimentez revelaţia sau ascunderea abilităţii mele de a dărui, şi în acea măsură ma simt bine.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala din 7/29/2011, Shamati #61

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed