In timpul ultimului congres de la Arava, am ajuns deja la punctul unitatii care se afla deasupra noastra. Inca nu il putem sesiza, insa este „copilul” nostru comun. Acum trebuie sa ne inaltam grija si preocuparea pentru el, pentru aceasta unitate, la un alt nivel.

Pana acum a fost o picatura; noi revelam acum respingere, ceata si confuzie, si trebuie sa folosim aceste lucruri pentru a ne creste copilul. Deoarece iubirea nu apare de nicaieri, ea se formeaza din ura.

Congresul a trecut, totul pare ca se retrage in trecut, iar problemele curente incep sa ne distraga si sa ne dezorienteze. Intre timp, trebuie sa transformam ceata in claritate. Fiecare trebuie sa lupte cu aceste forte ale separarii care actioneaza in el insusi pentru a ajunge la punctul central al tuturor grupurilor- congresul care ne va uni pe toti.

Prin ura, respingere, distantare, si indiferenta ne vom ridica deasupra anteriorului punct al unitatii la nivelul urmator. Apoi noi vom simti unitatea ca pe ceva concret. Punctul va capata volum. In fond, diferenta dintre o picatura de samanta si fetus este determinata de atentia noastra, de „puterea noastra de a rezolva problemele”. Si este alimentata doar de adaugarea de „materie”, adica, dorinta egoista, ura etc. Daca noi le putem atasa la punctul unitatii, atunci vom fi capabili sa il privim ca pe un embrion, sau poate chiar ca pe un copil.

Noi discutam despre tipul de suflet pe care il dobandim, si astfel simtim lumea spirituala prin intermediul sau. Chiar daca „embrionul” este deja o masura de includere. Este un sentiment care ne determina corect intreaga atitudine fata de material si spiritual, si care ne orienteaza in mod corect fata de tot ce se intampla in lumea noastra. Iata la ce trebuie sa ajungem acum.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 16/03/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment →