Noi existam intr-o singura stare, Lumea Infinitatii, dar ea este ascunsa de noi in spatele a 125 de cortine. Dedesubtul  celor 125 de ascunderi corupte de coborarea dealungul celor 125 de grade, eu exist in natura opusa. Dar asta nu are influenta in niciun fel asupra mediului meu. Chiar daca eu nu vad,  simt,  sau actionez corect, sunt inca prezent in lumea spirituala si tebuie sa ma familiarizez cu legile sale. Altfel voi pierde mereu.

Insa, deoarece sunt distantat de Lumea Infinitatii, sistemul spiritual ma trateaza corespunzator. Prin coborarea mea, sistemul aplica criteriul care mi se potriveste. Desigur, sunt opus daruirii, dar doar 1/125. Daca as fi prezent in Lumea Infinitatii in timp ce sunt in opozitie cu aceasta, nu as fi capabil sa tolerez asta.

Asadar, port in mod constant  pagubele in concordanta cu starea mea curenta si cu gradul urmator; simt o discrepanta (un decalaj) dintre aceste doua stari care este de fapt forta care ma poarta inainte. Chiar acum puterea nefasta ma trage in jos si eu simt indepartarea mea de spiritualitate. Nu ma simt bine fata de aceasta lume si fata de faptul ca nu am parcurs inca primul meu pas spiritual.

Sistemul Infinitatii este condensat in relatie cu noi; el se reduce pe sine si creaza ascunderi, adica lumi spirituale. Datorita acestui fapt, o persoana, asemenea unui copil, face fata intotdeauna necesitatii de a creste. De fiecare data el reveleaza o separare de nivelul superior astfel incat sa poata depune inca o data efort si sa sa parcurga alt grad.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 22.09.2010, Ordinea de zi a Adunarii    

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →