Cât timp mă gândesc la mine însumi nu mă pot gândi la grup. Hai să facem acest exercițiu: nu cer nimic pentru mine și nu mă gândesc la mine. Îndepărtez fiecare gând, dorință, acțiune direcționată către mine, pentru a preveni acțiunea și dezvoltarea lor. Am un acvariu plin de șerpi veninoși și nu îi las să iasă afară de acolo. Imediat ce, cel mai mic de acolo, vrea să scoată capul, i-l tai imediat. Această acțiune se cheamă restricție. Adică, revelez că, Creatorul a pus în mine diverse dorințe egoiste pe care trebuie să le limitez; trebuie să-mi încui „eu-l”, egoismul meu și să tai capul tuturor manifestărilor egoiste. Până când nu am să tai toate capetele lor, nu voi putea să încep o acțiune spirituală, pentru că am capul șarpelui.

Am o singură cerere pentru mine: să fac o restricție și să încetez să mai exist, astfel ca „eu-L” meu să dispară. Asupra acestei stări, încep să acționeze credința deasupra rațiunii și calculele spirituale. (Minutul 30:40)

Restricționându-mi egoismul nu înseamnă că încetez să-l mai simt. El continuă să existe. Mai mult, el este enorm și încearcă constant să iasă afară. Dar, de fiecare dată, eu îl încui, ca și cum ar fi plecat. Aceasta este o muncă continuă numită „restricție”.

Asta nu înseamnă că încetez să-mi simt dorința egoistă – o simt chiar foarte mult! Dar mă ridic peste ea, ca și cum nu ar exista. Asta înseamnă că primesc o forță de restricție: am un ecran de 1000 de kg deasupra a 1000 de șerpi pe care îi țin închiși. (Minutul 42:00)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26/11/18 – Topic „Cum ne organizăm pentru rugăciune”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →