De Ziua Judecatii, citim povestea lui Ioan, profetul pe care Creatorul l-a instruit sa calatoreasca in Ninive pentru a-i trezi pe oamenii de acolo ca sa faca fapte bune. Totusi, Ioan a decis sa fuga de Creator. S-a imbarcat pe o nava si a decis sa calatoreasca departe, foarte departe. Dar Creatorul a creat o furtuna pe mare si, atunci cand marinarii de pe corabie au aflat ca Ioan este cauza furtunii, l-au aruncat in mare. O balena l-a inghitit pe Ioan si l-a adus la tarm, in cetatea Ninive.

Ioan a mers in cetate si, dupa ce a vorbit cu oamenii, ei s-au intors de la rau si au obtinut iubirea unul fata de celalalt. In acest fel, Ioan a indeplinit cererea Creatorului, impotriva vointei proprii.

Ioan, imbarcandu-se pe corabie, este sufletul care descinde intr-un corp uman, pentru ca o persoana din aceasta lume este ca o corabie intr-o furtuna pe mare. Sufletul vine in corp, pentru a obtine corectia prin conectarea cu alte suflete. Se poate conecta si ii poate iubi pe ceilalti, tocmai prin dorintele egoiste de a primi placere ca se poate corecta, folosind egoismul si inclinatia de a-i respinge pe ceilalti. In acest fel se dezvolta sufletul din punctul daruirii, pana la nivelul si maretia Creatorului.

Acest punct al daruirii conecteaza la sine, in mod gradual, tot mai mari dorinte egoiste. Dorintele care nu se pot utiliza inca de dragul daruirii sunt lasate nefolosite (restrictionate). Asta se intampla gradual, de 125 ori, pana cand punctul isi transfera toate dorintele de a primi placere.

Creatorul trimite punctul de daruire, radacina sufletului (profetul Ioan), in aceasta lume si in dorintele unei persoane (corabia). Marinarii si capitanul sunt ingerii, adica agentii Creatorului care il inconjoara pe om.

Ioan are nevoie sa-si trezeasca dorintele pentru corectare, sa se conecteze cu toate sufletele (cetatea Ninive) si sa le trezeasca pentru corectie. El trebuie sa intoarca inclinatia rea, in -buna si in iubire unul fata de celalalt. Altfel, ei vor esua in egoism si ura, care ii va duce la moarte.

Pentru a face asta, trebuie sa atragem ajutorul Luminii. Asta inseamna sa cerem sau sa strigam dupa ajutor. In functie de cat de tare strigam, Lumina ridica o parte din dorintele noastre de a primi placere si le conecteaza la actiunea de daruire.

In acest fel, noi transferam toate dorintele din lumea noastra, de la dorinte de dragul nostru, in lumea urmatoare, la dorinte de dragul celorlalti. Actionand astfel, noi intram in lumea Creatorului, unde ne percepem pe noi si lumea, prin calitatea de daruire, experimentand o existenta eterna si perfecta.

Povestea profetului Ioan vorbeste despre felul in care ne va forta Creatorul – fie prin metoda buna fie prin metoda suferintei – sa diseminam Cabala – metoda corectarii lumii – in intreaga lume. De aceea este scris: Pentru asta, alege viata, exact ceea ce reprezinta Ziua Judecatii.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori | Add Comment →