Întrebare: Am primit întrebarea: „Aș dori să aud părerea dvs. despre ajutorarea cuiva – ar trebui să ajutăm sau nu? De ce persoana pe care ai ajutat-o nu îți mulțumește întotdeauna? După ce ai crescut-o, ai ajutat-o să-i crească aripile, ea fuge și devine un dușman.

Sau poate ne înșelăm așteptând recunoștință? Poate nu ar trebui să existe vreuna? Este egoist să ne așteptăm la recunoștință? De ce te simți gol după ce ai ajutat o persoană de parcă ar fi o gaură neagră înăuntru? Sau nu merită deloc să te amesteci și să încerci să ajuti. Să-l laşi să iasă singur? ”

Răspuns: Vă voi răspunde foarte simplu: dacă vreți să ajutați pe cineva, atunci trebuie să vă adaptați la faptul că ajutați. Adică, merge doar de la tine la el, la această persoană – un bărbat, o femeie, un copil, un animal, indiferent cine – dar ajuţi fără nicio așteptare să primești ceva în schimb, nici o atitudine bună, daruri sau recunoștință. Nimic! Atunci vei ajuta cu adevărat.

Comentariu: Aceasta desigur, este ca o acrobaţie aeriană – fără să ne așteptăm că vor spune cel puțin „mulțumesc”.

Răspunsul meu: Un cuvânt: „Mulțumesc” poate valora miliarde. Imaginați-vă dacă un bebeluș îi zâmbește mamei, cât de îmbucurător și ce răsplată este pentru ea! Deci, depinde dacă vă așteptați la un fel de răspuns.

Întrebare: Este posibil să ajungi să nu aștepţi un răspuns? Este posibil chiar niciunul?

Răspuns: Acesta este adevărata dăruire. Altfel, faci totul de dragul recunoștinței.

Întrebare:: Și atunci nu se consideră că am făcut ceva pentru cineva?

Răspuns: Da. Verificați cât de mult, ce procent de dezinteres este în ajutorul dat, și ce procent este tocmai pentru că sperați să primiți în continuare un fel de răspuns sau recunoștință. Și atunci este posibil să nu aveți atâtea așteptări neînmplinite.

Întrebare: Dar persoana întreabă: „De ce te simți gol după ce ai ajutat o persoană, ca și cum ai avea o gaură neagră în interior?”

Răspuns: Tocmai pentru că vă așteptați să obțineți ceva în schimb. Și, prin urmare, dacă nu există nicio împlinire, veți avea senzația unui abis negru. Este doar natura noastră. Ce ai de gând să faci? Pregătește-te să faci ceva cu adevărat altruist.

Întrebare: Ce exerciții ar trebui făcute pentru a te adapta la asta?

Răspuns: Numai spre celălalt și nu invers. Numai către altul și nu înapoi spre tine. Trebuie să vă asigurați că aveți energia și dorința pentru asta. Și cu siguranță nu o aveți, această energie și această dorință de a o face, indiferent pentru cine. Dacă este important pentru cineva, oricine ar fi el, atunci aceasta este deja răsplata ta.

Comentariu: Adică, dacă acționez față de cineva grozav …

Răspunsul meu: De cineva minunat, apropiat, amabil, bun, frumos, relativ urât, relativ murdar, indiferent ce și cum.

Întrebare: Primesc deja o recompensă?

Răspuns: Da, pe loc. Acest lucru trebuie simțit foarte explicit în tine. Este foarte dificil.

Comentariu: Ceri ceva aproape imposibil.

Răspunsul meu: Nu aproape, este imposibil! Dar acesta este adevărul. Acesta este un calcul cabalist.

Întrebare: Într-un fel sau altul, vom ajunge să realizăm că așa vom trăi?

Răspuns: Da, viața ne va pune treptat în fața unei astfel de psihologii interioare și vom vedea cine suntem, că suntem animale dezgustătoare și nu ne putem ridica deasupra noastră, chiar dacă am vrea cu adevărat! Și atunci vom striga cu toții la cer, împreună, pentru a ne da putere, înțelegere și raționament cum putem face pentru ca toate acestea să nu revină la egoismul nostru murdar!

Întrebare: De fapt, când spui tot timpul în videoclipurile tale: „Trebuie să înveți cum să faci bine sau să transmiți bunătate în gândurile tale față de o altă persoană”, vorbești de fapt despre acest lucru?

Răspuns: Vorbesc din acest punct de vedere.

Întrebare: Pas cu pas, încet, o persoană va realiza acest lucru?

Răspuns: Da. Se va intampla.

KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/14/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →