Intreaga noastra cale consta in descoperirea actiunilor pe care le face Creatorul asupra noastra si cum sa raspundem corect la acestea. Se numeste munca Creatorului, atunci cand eu doresc sa invat doua lucruri: cine imi face asta si ce imi face El. Cu alte cuvinte, doresc sa descopar actiunile si pe Cel care le face.

Atitudinea mea fata de actiuni si fata de cel care actioneaza sunt formate prin incercarile mele de a le releva. Si in aceasta privinta, pot fi numit deja o fiinta umana, eu-l care – intr-un fel – se refera la ce mi se intampla si la Cel care ma controleaza.

Atitudinea fata de actiune se intampla in ratiune, asta insemnand, in si conform mintii. Daca eu ma refer la Cel care actioneaza, la Creatorul care controleaza aceste actiuni, in opozitie cu ceea ce simt din actiunile Lui, atunci asta se numeste deasupra ratiunii sau in ciuda ratiunii. Daca ma refer la Creator depinzand direct de actiunile Sale, asta se numeste in ratiune.

Totusi, noi evaluam intreaga noastra munca in relatie cu Creatorul. Pot simti actiunile Sale ca amare sau dulci, percepandu-le ca bune sau rele, conform senzatiilor mele. Totusi, simultan, privitor la Creator, am de asemenea atitudinea de adevar sau fals,.

Nu intotdeauna amar este adevar si dulce este fals. Daca ma ridic deasupra senzatiior mele de amar sau dulce si, in loc de a avea grija de senzatii descopar faptul ca ele vin de la Creator (care este bun si face bine), insemna ca sunt in credinta deasupra ratiunii.

Sunt incapabil de asta pe cont propriu, deoarece traiesc prin senzatiile mele. Totusi, pot primi ajutor de la Creator, si diferenta intre amar si dulce nu va mai exista. Apoi, asta inseamna ca sunt in daruire si ma relationez la El prin credinta deasupra ratiunii.

Ma ridic deasupra senzatiilor, datorita fortei pe care o primesc de la El si acum accept starile placute si neplacute, bune si rele, in mod egal. Nu cedez doar circumstantelor; ma simt cu adevarat in acest fel, si asta determina nivelul relatiei mele cu Creatorul.

Cu cat exista mai multa opozitie intre bine si rau, in timp ce eu le percep ca egale si il binecuvantez pe Creator, atat pentru lucrurile bune cat si pentru cele rele, cu atat este nivelul meu spiritual mai inalt. Este inaltimea la care ma ridic deasupra dorintelor de implinire, fie ca sunt placute, fie ca nu. Asta se numeste masura credintei in Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →