Toate obstacolele provin de la forţa unificată a naturii. De ce avem nevoie de aceste obstacole? Să presupunem că am realizat că această forţă a scos pământul de sub picioarele mele, m-a îndrumat greşit, m-a forţat să uit scopul, căutarea, pentru că mi-a produs durere, griji şi un sentiment neplăcut, iar eu am început să simt frică de ceva, să mă îngrijorez de ceva. De fapt, sunt doar un om şi este foarte uşor să mă îndepărtezi. Şi ce urmează? De ce avem nevoie de toate astea?

Avem nevoie pentru ca să realizăm că nu putem să ne descurcăm fără această forţă, fără ajutorul ei personal către fiecare dintre noi; că fără apelul nostru faţă de ceea ce numi Lumina superioară, Lumina Înconjurătoarea, nu putem avansa. Realizarea acestei stări este următorul nivel al dezvoltării noastre. Atunci când înţeleg că tot ceea ce se întâmplă este făcut doar de o singură forţă, iar că acest lucru este făcut în mod intenţionat ca eu să am nevoie de ajutor, în timp ce nu pot face nimic prin propriile puteri, este deja începutul unei interacţiuni directe cu această forţă. Este o stare foarte importantă şi serioasă, care nu poate fi realizată dacă mediul înconjurător nu mă sprijină.

Am vorbit despre faptul că o persoană nu are niciun liber arbitru în această lume. Este condusă total de genele ei, hormoni şi alte lucruri. Sunt oameni care pot prezice viitorul. Chiar este aşa, cu excepţia unui singur lucru: Liberul arbitru este exprimat în dezvoltarea de sine aţintită către căutarea acestei forţe, pentru direcţionarea către ea, conectarea cu ea şi cererea ca ea să ne ajute, ceea ce este cel mai important. Asta vrea ea de fapt: să ne ajute dacă noi cerem asta.

De ce o asemenea forţă imensă, perfectă, eternă, care include toată natura, care nu este constrânsă de limitările noatre corporale de timp şi spaţiu, nelimitată în capabilităţi şi acţiuni, de ce are nevoie de noi ca să o dorim, ca să îi cerem şi să aşteptăm ca ea să face ceva cu noi, pentru că noi nu o putem face singuri? De ce are nevoie de asemenea acţiuni din partea noastră, de încercările noastre slabe?

Este necesar pentru ca noi să ne dezvoltăm o nouă dorinţă care nu există în natură: dorinţa de afi în contact cu ea, de a o realiza şi de a munci împreună cu ea. În măsura în care această dorinţă se dezvoltă în noi, această forţă realizează contactul cu noi şi se revelează în această dorinţă. Apoi pot simţii această măreaţă forţă conducătoare.

De la această recunoaştere, de la acest sentiment, începem să înţelegem totul: cine suntem, unde suntem, din ce motiv, în ce scop şi ce ni se înâmplă. De aceea, ar trebui să vrea revelarea acestei forţe în mine. Trebuie să dezvolt această dorinţă în mine eu însumi; altfel nu voi fi independent. Dacă îmi dă această dorinţă, nu voi fi liber. Şi dacă este aşa, care este scopul în a crea toate acestea? …

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →