Despre dragoste si ura

Intrebare: Ce inseamna sa iti „iubesti apropele ca pe tine insuti”? Ce am de facut?

Raspuns:  Sa iti iubesti aproapele ca tine insuti inseamna ca intreaga noastra lume (mineral, vegetal si animal – nivele ale naturii ca si ale umanitatii) si intregul nostru univers devine o parte integranta din tine, ca si „un om, o inima”. Conectezi totul la tine si percepi „ca pe tine insuti”. Altfel, tu nu existi!

Egoismul ne separa, dar peste el trebuie sa primim o forta de deasupra, dorinta si abilitatea de a simti fiecare persoana ca pe mine si chiar mai mult de atat. Trebuie sa simt ca totul sunt eu. Oricum, acest „eu” nu este un sentiment egoist pentru ca ura dintre noi ramane si chiar creste. Ma unesc cu altii chiar peste aceasta ura si, in cazul acesta ei sunt numiti „aproapele” meu,  sau oameni apropiati mie.

„Aproapele” este o persoana pe care o urasc, dar in acelasi timp o „iubesc ca pe mine insami”. „Dragostea va acoperi toate pacatele” inseamna ca ura anterioara ramane, dar dragostea este adaugata peste.

In lumea noastra totul este condus de o dorinta egoista, fie in primire fie in daruire. In lumea spirituala, cu toate aceste, ne aflam intre doua forte opuse: daruirea si primirea. Egoismul creste, dar calitatea de daruire reapare paralel cu el. Aceste doua calitati ma indreptatesc sa ajung la senzatia ca stau in fata unui munte de ura (Muntele Sinai, care vine de la Sinah-ura). Totusi, inainte de asta, trebuie sa trec prin „Egipt”, sclavul egoismului, Faraonul. Trebuie sa-l urasc, apoi sa fug de el, cautand puterea de a-l corecta.

Cand stau la poalele muntelui urii fata de aproapele meu, trebuie sa spun daca sunt gata sa ma unesc cu ceilalti, sa ii iubesc  peste ura fata de ei si sa devenim ca un om cu o singura inima. Daca am trecut prin toate loviturile si ranile egoismului (Faraon) si simt ca am suferit destul, atunci sunt de acord cu el! Asta pentru ca imi urasc egoismul chiar mai mult decat imi urasc aproapele.

Sunt de acord, ma gandesc ca asta imi va permite sa dezvalui Creatorul. In sfarsit, inteleg ca dragostea si daruirea pentru aproapele meu este ceea ce ma implineste. Nu mai cer altceva decat asta. Actiunea insasi ma implineste si in acest fel eu ii devin egal Creatorului.
Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala10/3/10, “Dragostea fata de Creator si dragostea fata de creaturi”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: