Aflându-ne de partea aceasta a Mahsomului (a barierei), noi nu înțelegem motivele acțiunilor noastre și credem că suntem independenți. Însă rezultatul este, în fapt, predeterminat și provoacă acțiunile care conduc la el.

Întrebare: Dar se spune că, deși răsplata este garantată, tot mai avem de lucrat partea noastră. Așadar aceasta este independența noastră, liberul nostru arbitru?

Răspuns: Aș dori să ajungem la a vedea că întreaga lume a Ein Sof-ului (Infinitului) este așternută înaintea noastră. Indiferent de ceea ce faci, Creatorul îți dă tot ceea ce este bun, dar, la fel ca un musafir care stă în fața gazdei, tu ești pregătit să primești de la El, doar printr-o ”restricție” și un Masah (ecran).

Întrebare: Și, de fiecare dată, o persoană trebuie să decidă: “Fac eu, oare, acum, ceea ce trebuie făcut?”

Răspuns: Desigur. Apoi descoperi dăruirea din partea Creatorului.

El vrea să te învețe să primești pentru a dărui. Dinspre partea Creatorului nu există limitări, dar el face acest lucru pentru a te aduce la nivelul Lui, acolo unde vei primi înțelegerea și recunoașterea și nu doar împlinirea, care este doar un mijloc. Fie că primești mai mult, fie că primești mai puțin, aceasta este doar mijlocirea, în timp ce scopul este acela de a realiza adeziunea.

Adeziunea nu este împlinirea ci plăcerea de a fi similar cu Creatorul. Este mai presus de jocul “Luminile și vasele” și anume este realizarea “punctului din inimă,” este plăcerea supremă.

Pe de o parte, spunem că scopul dezvoltării noastre este adeziunea. Pe de altă parte, spunem că scopul creației este plăcerea și încântarea. Rezultă că adeziunea este egală cu plăcerea.

De fapt, întotdeauna este vorba despre niveluri ale plăcerii, din moment ce dorința, adică vasul, nu simte decât asta. Plăcerea se află în spatele fiecărui detalui al percepției mele. De exemplu, eu fac diferența între culori în funcție de gradul de plăcere pe care mi-o provoacă.

Noi măsurăm plăcerile în fiecare situație și, de obicei, ne conectăm în funcție de formele lor, căci noi avem o formă similară cu a lor. Urcări și coborâri, putere și slăbiciune, căldură și frig, verificăm fiecare lucru conform acestui principiu și totul rezultă din impresia lăsată asupra  dorinței, influențată de împlinire sau de lipsa împlinirii.

Dorința noastră este divizată în multe discernăminte și grade care sunt determinate de cele cinci simțuri pe care le avem, conform unor niveluri și gradații paralele. În orice caz, nu există decât dorință. Totul este măsurat de ceea ce simt, chiar și cele mai indiferente lucruri. Nu simt și nu identific nimic din ceea ce nu-mi atinge simțurile.  Fiecare discernământ pe care îl descopăr primește ”un semn emoțional” pe care eu îl măsor. În spatele tuturor cuvintelor și numelor există emoții, starea în care se găsește dorința mea. Pe aceasta se bazează limbajul nostru.

Întrebare: Cunosc plăcerile care mă inundă. Știu după ce tânjesc. Dar ce înseamnă ”să semăn cu Creatorul”? Ce fel de împlinire este aceasta? Să simți că aparții de ceva măreț?

Răspuns: Dacă iei internalitatea inimii tale, ceva atât de adânc și de personal, și încerci să conectezi această scânteie ascunsă cu centrul grupului, atunci îți vei împlini ”punctul din inimă”.

Întrebare: Și aceasta înseamnă să semeni cu Creatorul?

Răspuns: Da. Pentru că acest centru al grupului este imaginea Creatorului. Aceasta este imaginea prezentă în vasele voastre. Nu puteți cunoaște ceea ce este Lumina în sine. Pentru voi Lumina este un fenomen pe care îl descoperiți în vas. Când vasele noastre se conectează, când fiecare se anulează și dorește să realizeze conexiunea tuturor punctelor într-unul, aceasta este reprezentarea Creatorului. Aceasta înseamnă că am aderat la El.

Prin urmare, dacă am aderat la grup, am aderat la Creator. Acolo, în interior, printre prieteni, se găsesc toate discernămintele portretului Său.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/12, Introducere la studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →