“Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este afirmatia ce determina intregul principiu al conexiunii dintre dorinta si Lumina, corectarea sufletului comun. Pentru ca, creatura sa fie capabila sa atinga echivalenta cu Creatorul, acesta este fortat ca mai intai sa sfarime creatura si sa o aduca la ura, la un stadiul care este in opozitie cu El.

Dobandirea unui stadiu care este opus Creatorului, este posibila doar prin crearea unei creaturi care este similara cu El si apoi prin schimbarea acestui stadiu cu unul opus, astfel incit o forma imperfecta ar rasari din una perfecta. De aceea, creatura este infatisata cu o oportunitate de a atinge singura, echivalenta cu Creatorul, de la un stadiu imperfect, prin  examinarea propriilor calitati si pe acelea ale Creatorului: ce inseamna sa fii perfect si cum se poate atinge aceasta perfectiune.

Creatura cauta o solutie si in acest mod dobindeste stadiul Creatorului. In acest proces, obtine o libertate de a decide prin alegerea echivalentei ca fiind singurul stadiu perfect. Este imposibil de inteles cum cineva poate fi liber de propria natura.  Totusi, sub influenta Luminii, care este opusa naturii noastre, un spatiu neutru este creat in dorinta noastra, care este absent chiar si in Creator. Si exact ceea ce se va dezvolta in spatiul neutru, va fi numita fiinta creata.

Noi insine construim aceasta creatura, fiinta umana „Adam”, care inseamna „similar” cu Creatorul.

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Cabala  9/28/10, “Iubirea pentru Creator si Iubirea pentru Fiinta creata”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →