Intreaga dezvoltare are loc in concordanta cu cele patru stadii ale HaVaYaH care rasar din combinatia celor doua calitati, dorinta de a primi placere si dorinta de a darui, care incep sa se conecteze una cu cealalta. Prima oara, predomina dorinta de a primi. Dupa aceasta, ele lucreaza impreuna si totul culmineaza cu gradul final al lui Malchut care doreste sa conduca peste toti, cu dorintele sale egoiste.

Pentru acest motiv, cind Lumina influenteaza dorinta, o provoaca sa se dezvolte in concordanta cu cele patru stadii, pina la stadiul Dalet (Patru). Aceasta este legea fizicii spirituale. Acestea conduc catre dezvoltare, la nivelele neanimat, vegetativ, animat si uman. Insusi omul, se dezvolta deasemeni in interior, in concordanta cu aceleasi patru nivele: neanimat, vegetativ, animat si uman.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa intram de fiecare data intr-un stadiu, sa fim in el si sa ii simtim defectele. „Clocotim” inr-un anumit nivel al dezvoltarii, pina cind ii intelegem deficienta si incepem sa cautam un nou grad. Toate acestea se intimpla in concordanta cu legea celor patru stadii de dezvoltare, conform careia fiecare nivel curent, intotdeauna contine partea opusa a urmatorului nivel care ne atrage.

Asta este ceea ce initial ne bucura la fiecare nou stadiu, dar apoi incepem sa simtim ca acest stadiu este „exilul” nostru. Incepem sa ne simtim rau si neimpliniti. In acest mod, ne lipseste viata „vegetativa” a nivelului „neanimat”, viata „animata” a nivelului vegetativ si viata „umana” la nivelul animat. Totusi, ce ne lipseste la nivelul uman? Ne lipseste Creatorul!

Trecem in acest mod prin aceste patru stadii, la care ne referim ca la cele patru exiluri. De fiecare data cind simtim ca sintem in exil, dorim sa iesim din aceasta stare. De fiecare data in care nu suntem capabili sa raminem intr-un anumit stadiu, deoarece senzatia de lipsa devine intolerabila, mergem intr-un nou stadiu, si aceasta tranzitie este numita „eliberare”.

Pe scurt, sint patru exiluri si patru eliberari. Pina astazi, am trecut prin patru exiluri si trei eliberari de-a lungul isotriei umanitatii, si sintem in pragul celei de a patra si ultimei eliberari.

In stadiul nostru curent, avem totul cu exceptia Creatorului, a senzatiei de conexiune cu El, astfel incit sa-I simtim calitatea: daruirea si iubirea pentru ceilalti. Cind unei persoane ii lipseste exact asta, inseamna ca a atins stadiul final, al patrulea, senzatia de lipsa a revelarii Creatorului.

Nu exista lipsa mai mare; aceasta este lipsa finala. Asta este lipsa pe care avem nevoie ca sa o atingem prin eforturile, exercitiile noastre si munca mutuala. Omul trebuie sa verifice daca asta este intr-adevar ceea ce ii lipseste. Daca nu, el inca nu s-a apropiat de eliberare. Totusi, daca el are un mediu inconjurator puternic, care este destinat sa iasa din exil prin eliberare, este posibil ca mediul sa-l traga in afara exilului, pe masura ce toti ies, ca si cum ar cara un om batrin, o femeie sau un copil.

Primii care vor iesi sint barbatii (Gvarim), aceia care sint capabili sa biruie (Midgabrim). Ei trag pe toata lumea impreuna cu ei; ei ii ajuta si ii ghideaza. Ceilalti trebuie doar sa fie pregatiti ca sa se alature acestora, nu sa opuna rezistenta, sa aiba o dorinta de a iesi, chiar si slabiti si lipsindu-le taria de a se uni. Totusi, ei nu trebuie sa se opuna.

Cu alte cuvinte, trebuie sa atingem un stadiu in care vom simti exact lipsa calitatii de daruire si iubire, a unitatii si a garantiei mutuale. Acest stadiu precede nasterea spirituala.
Din prim aparte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasts este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →