În primul rând, trebuie să înţelegem că diseminarea este o muncă spirituală. Şi, dacă cineva nu este de acord cu aceasta, nu vrea sau nu înţelege asta, atunci are nevoie să clarifice această problemă şi va vedea că este adevărat. Noi vorbim despre munca interioară care schimbă o persoană. Lumea spirituală este în fiinţa umană şi constă în schimbările sale interioare. A intra într-o lume nouă, lumea corecţiilor, înseamnă a schimba proprietăţile omului, de la primire la dăruire. O persoană o face, ea însăşi.

Când mergem să difuzăm aceste cunoştinţe lumii exterioare, gândim că ieşim din noi înşine. Dar nu este aşa. Lumea întreagă este ca un singur corp, mineral, plantele, animalele şi oamenii reuniţi într-un singur material care trebuie să ajungă la corectarea nivelului uman. Nivelul uman se compune în mod egal, din aceleaşi patru niveluri şi corecţia începe de la nivelul uman al gradului uman, adică cele mai rafinate, speciale persoane care au o sete de spiritualitate.

Astfel, deşi munca noastră este interioară şi corectarea se face în interiorul persoanei, totuşi, esenţa sa este că mă conectez la universul întreg. Aceasta poate părea contrariul, că, dacă sunt un cabalist, trebuie să rămân blocat într-o cameră şi să fac corecţiile mele interioare în secret. Dar, este o idee falsă, exact opusul realităţii. Dacă materia mea, sufletul meu, este în afara mea şi sunt doar un punct care trebuie să se conecteze cu întreaga lume, se pare că, ajungând la toată lumea cu diseminarea, trezesc materia mea.

Mergând spre oameni, trebuie să explicăm faptul că, nu ar trebui să ne considerăm dependenţi de nicio forţă exterioară. Nimeni nu ne va ajuta, nici municipalitatea, nici guvernul, niciun comitet sau alte ţări, UNESCO sau ONU. Lumea întreagă este compusă din egoişti şi, faptul că au urcat în scara ierarhică, este dovada că sunt chiar mai egoişti decât restul.

Acesta este motivul pentru care nu vei obţine niciun ajutor de la nimeni, pornind de la vecinul tău, până mai sus. Toată lumea vrea ceva de la tine şi te va presa cât mai mult posibil. Dacă nu ai renunţat şi ai, încă, un pic de speranţă, dacă eşti supărat că nu ai obţinut simpatie, aceasta arată naivitatea ta completă. O persoană care cunoaşte lumea şi natura nu pune speranţă în nimeni. Dacă toată lumea este egoistă, ar fi mai bine să mă lase în pace. Toate „preocupările” lor vor fi în detrimentul meu. Nu pot exista acţiuni corecte, din egoism.

Aceasta este viziunea corectă asupra lumii, ca fiind evidentă în funcţie de disperarea pe care umanitatea o cunoaşte astăzi, începând de la guvern şi conducătorii din această lume, care au pierdut orice speranţă de a ieşi din criză. Şi, dacă înţelegem asta, atunci ceea ce ne rămâne de făcut este de a merge spre oameni şi a le explica faptul că, minele de aur, munţii, sănătatea, puterea, securitatea şi tot ceea ce este necesar pentru o viaţă fericită, toate sunt în faţa lor. Şi toate acestea sunt lângă voi, în relaţia cu oamenii din cartierul vostru, oraş, ţară, peste tot în lume, în conexiunea dintre oameni.

Din acel moment, schimbăm o persoană din perceperea exterioră a nemulţumirii, de cineva din exterior, într-o viziune interioară. Ea înţelege că are nevoie să stabilească o relaţie cu toată lumea din jurul ei, prin ea însăşi şi să construiască o viaţă fericită. Speranţele unei persoane nu pot fi plasate pe sine. Ea trebuie să încerce să amelioreze viaţa sa în mediul său apropiat, în câmpul său vizual.

Dacă începem să muncim metodic asupra îmbunătăţirii relaţiilor cu ceilalţi, atunci acolo, în interiorul acestui vid, vom descoperi brusc, sursa de energie inepuizabilă, plăcere, sănătate, şi posibilitatea de a rezolva toate problemele, forţele contra-naturii, superioare, capabile să schimbe totul. Apoi, nu vom mai depinde de o autoritate aşezată undeva, deasupra noastră. La urma urmei, ea va dori mai mult să ne exploateze şi nimic altceva nu se va întâmpla.

Este imposibil ca o faptă bună să vină de la oameni care sunt corupţi de egoism. Am vazut, deja, acest exemplu în istoria noastră. Ei nu ne aud şi nu le pasă decât de problemele lor. Să ne preocupăm numai de noi înşine. Cât timp putem să suportăm asta ? Noi nu depindem de nimeni în această privinţă şi este în puterea noastră.

Această explicaţie aduce o persoană la o muncă interioară. Ni se pare că noi ieşim, dar în realitate, noi conducem părţile sufletului nostru la o muncă interioară. Deoarece întreg universul este un suflet uman, cu cât vă conectaţi cu ceilalţi şi îi simţiţi ca făcând parte din sufletul vostru, cu atât mai mult vă corectaţi sufletul vostru. Este ceea ce numim Cabala practică.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 26.07.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →