Noi nu avem nici cea mai mică idee despre ordinea mondială viitoare, deoarece am intrat într-un sistem de forţe care nu s-a mai manifestat înainte în lumea noastră. Cand natura, Creatorul, se apropie, ne devine mai subliniat şi mai clar. Astfel, trebuie să începem să dezvăluim lumea superioara, însemnand sistemul de guvernare al forţei superioare, Lumina.

Cand această forţă externă se apropie de noi, cand straluceste asupra noastra, in societatea noastră şi in lume, mai perceptibil, mai intens, simtim opozitia noastra la această forţă. Noi nu simtim forţa în sine, ci incapacitatea noastră de a o stabili in noi, macar un pic.

Lumea a devenit imprevizibilă. Oamenii sunt angajati în ghicit şi chiar cred în miracole. Cum se poate întâmpla aceasta în epoca noastră luminată? Cum putem începe brusc să credem în asa ceva, după secolul 20? În fiecare an şi, uneori, de câteva ori pe an, avem tot felul de zile in care se anunta sfarsitul lumii sau alte evenimente apocaliptice.

În plus, ne aflăm în îmbrăţişarea rigida a naturii care generează în mod neaşteptat crize prin tsunami, uragane, erupţii vulcanice, incendii, inundaţii, şi aşa mai departe. Treptat, totul se petrece in afara echilibrului, in afara acelui echilibru delicat, în care am fost. Asta pentru ca trecem printr-un punct de cotitură. Am traversat acest punct de cotitură candva înainte, pe o scară socială mai mică, în Babilonul antic. Omenirea intreaga a fost concentrata acolo, şi chiar şi atunci, s-a descoperit că era o societate mică, închisă.

Astăzi, chiar dacă suntem şapte miliarde, suntem o societate închisă. Am devenit brusc „scurt-circuitati” împreună; ne-am trezit dependenţi unul de celălalt. Pe de altă parte, suntem precum soţii înainte de un divorţ. Ne uram unii pe alţii, deşi ne aflăm încă într-un apartament impreuna. Ar trebui să ne mutam, nu putem fi impreuna, dar legăturile comune ne ţin împreună. Acesta este „apartamentul comun” in care ne gasim astazi pe Pamant.

Candva, acest lucru a devenit evident într-un teritoriu mic, in Mesopotamia, cu 3700 de ani în urmă. Apoi, pentru prima dată, oamenii au început să caute ceea ce ei ar putea face. Pe de o parte, acestia au fost în acelaşi loc şi în interdependenţă completă, totală. Pe de altă parte, se urau reciproc şi s-au străduit să fie cât mai departe posibil unul de altul. Două forţe opuse, două dintre cele mai grele tendinţe au dus la separarea societăţii. Apoi, în fapt, două metode au fost propuse.

Prima metodă a fost corecţia naturii lor. „Să ne corectam egoismul care ne separă,ne distanţeaza şi ne îndepărtează unul de la altul. Apoi, am câştiga. Am deveni o entitate unică în sprijin reciproc. Am avea o putere enormă, iar noi într-adevăr am ridica un „turn până la cer,” turnul iubirii reciproce, cooperarii şi unitatii, forţa pozitivă.

Astfel, ei ar deveni egali cu natura, deoarece totul in natura este interconectat. Toate nivelurile- mineral, vegetal şi animal -întotdeauna în armonie reciprocă, şi numai cel uman, cu egoismul său, se simte deasupra naturii, crezând că el poate face tot ce-i place. Cu toate acestea, dacă el înţelege legile naturii şi cauta corespondenta cu ea, pentru o relaţie armonioasă, atunci el ar simti toate capacităţile şi puterea sa. El ar înţelege şi realiza scopul ei, esenţa ei. ”

Aceasta este ceea ce a fost sugerat de către adepţii corecţiei omului, dar, din păcate, omenirea (în jur de trei milioane de oameni care trăiau între Tigru şi Eufrat) au ales un drum diferit. Ca soţii, după o căsătorie care nu a reuşit, au decis că ar fi mai bine pentru ei să „se mute”, sa împarta apartamentul lor comun, şi sa rupa contractul. Astfel, oamenii s-au dispersat în întreaga lume.

Multe surse antice au povestit această poveste. Din acele vremuri avem cartea de Cabala numita Cartea Creaţiei. O avem în arhiva noastră gratuita, si în limba rusă, de asemenea.

Cartea numita Marele Comentariu a apărut după aceea. De asemenea, descrie evenimentele care au avut loc în Babilonul antic şi modul în care oamenii nu au putut rezolva problema unităţii. Pentru a face acest lucru, ei au trebuit să lucreze la egoismul lor, să se ridice deasupra, printr-o metodă specială, şi aceasta necesita mult mai mult efort intern, moral decât pur şi simplu sa se separe fizic unul de altul şi sa faca tot ce vroia toata lumea, fiecare în propriul său colţ.

Josephus Flavius ​​descrie unde mergeau oamenii, in ce locuri. Ulterior, toate credinţele şi religiile au provenit de acolo, totul bazat pe egoism, tot ceea ce egoismul acceptă.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Istorie, Lectia zilnica | Add Comment →