Întrebare: Care este diferenţa între gândirea Creaţiei şi Creator?

Răspuns: Tot ceea ce spunem este relativ la noi. Nu ştim nimic, în afară de ceea se petrece în interiorul dorinţei noastre. Şi, chiar atunci când revelăm existenţa Luminii „existenţă din existenţă”, cea care a creat dorinţa, „existenţa din absenţă”, şi asta o bazăm pe dorinţa care ne-a revelat ceea ce se presupune că s-a întâmplat înaintea noastră pe acest drum. Toate realizările noastre vin din senzaţia materiei în dorinţa noastră.

Din acest motiv, când vorbim de percepţie, o senzaţie în interiorul dorinţei, împărţim întreaga percepţie în trei componente:

• cel care percepe (eu sunt perceptorul),
• ceea ce este perceput (ceea ce percep de la Creator),
• de la cine este perceput (sursa senzaţiei, Creatorul).

Pe măsură ce învăţ abilitatea mea de a schimba percepţia Creatorului, pe care îl simt ca ceea ce El vrea de la o conexiunea cu mine, încep să am o conexiune cu El şi să schimb relaţionarea dintre noi. Cum ştiu ceea ce schimb? Din senzaţiile mele. Cum ştiu ceea ce El simte şi cum reacţionează în acelaşi timp? De asemenea din senzaţiile mele. Totul este bazat numai pe senzaţiile mele, nu am nicio altă calitate de percepţie. Totul există numai în interiorul dorinţei.

De aceea noi spunem că HaVaYaH (cele patru litere care numesc Creatorul „Iod-Hei-Vav-Hei”) înseamnă cele patru faze de dezvoltare ale dorinţei. Revelarea Creatorului în interiorul omului (Creator sau „Bo-Re” referindu-se la „vino şi vezi”) apare numai după asta.

Lumile, de asemenea există numai în percepţia noastră sub formă de revelare sau ascundere („lume” se spune „Olam” şi vine din cuvântul „Alama” adică ascundere). Treptele gradelor spirituale există şi ele tot în interiorul omului. Grupul, umanitatea, întreaga realitate, Lumea Infinitului, totul există în interiorul nostru.

Dar ce obţin prin toate eforturile mele în dorinţa de a învăţa cine şi ce sunt, cine este Creatorul, ce vrea El de la mine şi ce este conexiunea mea cu El? Ca rezultat al tuturor acestor eforturi şi a lungii călătorii, când înţelegem toate posibilităţile date nouă, obţinem o singură percepţie, o singură înţelegere, o singură senzaţie numită „Gândirea Creaţiei este aducerea satisfacţiei fiinţei create”. Acest plan include totul, cine este El cel care mulţumeşte creturile, ce fel de plăcere este asta, cine sunt creaturile, totul.

Starea în care atingem Gândirea Creaţiei este numită „punctul de adeziune” sau „picătura de adeziune” fiindcă în percepţia noastră totul se centrează într-un singur punct al Gândirii Creaţiei şi de aceea îl numim „o picătură de adezine”.

Partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Talmud eser Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →