Intrebare: Va deveni vreodata grija pentru prieteni o a doua mea natura?

Raspuns: Nu, nu va fi. Doar egoismul care ma conduce poate fi natural. Toate starile urmatoare vin  peste el si pot fi obtinute doar prin depunerea unui efort constant.

Iesirea in spiritualitate este la fel ca levitatia deasupra pamantului in lumea noastra. Nu te poti suspenda in aer. Asta cere o forta care sa te tina sus in ciuda fortei gravitatiei. Gravitatia este forta egoismului nostru. Intotdeauna ma tine jos; totusi, de indata ce uit de scop,  cad la pamant.

Daca doresc sa ma unesc cu ceilalti, inainte de orice altceva trebuie sa depun un efort constat pentru a „atarna in aer”, in aspiratia spre unitate. Nu exista scurtaturi in cazul acesta: cand uit, cad.

De aceea grija pentru altii nu va deveni niciodata un obicei sau o a doua natura. Si ar trebui sa fim recunoscatori pentru asta deoarece avem sansa de a ne obtine liberul arbitru in secunda urmatoare.

Daca obisnuinta m-a miscat pana acum, as fi inger. Ingerul se supune naturii sale: natura daruirii. Pluteste in aer pentru ca este „mai usor decat aerul” si nu este afectat de forta egoista a gravitatiei pamantului. Dar omul este.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →