Dulce este dorul inimii

Intrebare: Nu este suficienta suferinta noastra in aceasta lume, ca sa trebuiasca sa simtim si mai multa durere tanjind spre Lumea Superioara? Se pare ca o persoana isi dubleaza suferintele atunci cand se imbarca in calatoria spirituala, nu-i asa?

Raspuns: Este corect. Suferintele tale devin mai mari, astfel incat sa acopere mai repede distanta spirituala! Ce altceva ar putea sa-ti dea un inceput? Totusi, noi nu primim suferinta de Sus, ci se asteapta sa gasim aceasta boala a iubirii, pe cont propriu. Lumina care Reformeaza evoca dorul simtit in inima pentru ea, si noi incepem sa mergem inainte motivati de aceasta din urma. Asta nu este la fel ca suferinta din aceasta lume, unde suntem ca animalele care sunt batute si nu inteleg de ce, si fug pur si simplu, de lovituri.

Depinde de noi sa incepem sa actionam. Dar ne gandim ca Ei bine, lasa ca astept pana vine ajutorul de Sus si are grija de toate. Ce fel de ajutor crezi ca va veni? Numai suferinta din aceasta lume ne va forta sa avansam.

Alternativ, daca te conectezi la grup, vei primi suferinta spirituala si vei incepe sa avansezi mai devreme. Va fi o senzatie de gol spiritual, dor al inimii, boala iubirii. Apoi nu vei mai avea nevoie sa fi condus de durerea corporala. Daca faci un efort de a avansa la viteza care iti este atribuita, conform cu genele tale spirituale (Reshimot), nu va fi necesar sa fii condus catre fericire, cu un bat.

Este adevarat ca atunci cand urci asa de sus, incat te poti conecta cu celelalte suflete, atunci incepi sa simti durere de la ele, ca o mama care sufera vazandu-si copilul suferind. De aceea credem ca, de asemenea, Cabalistii sufera, in aceasta lume.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed