De la un capat la altul al scurtei noastre vieti, lumea trece prin mari schimbari. oamenii sunt complet confuzi, pamantul pare sa treaca prin cotituri mai repede decat putem noi intelege. Ar fi posibil ca noi sa fi pierdut calea si de aceea  nu stim spre ce ne indreptam? Sau, din contra, examinam situatia in care suntem ca pe un punct de cotitura ce ne conduce spre o noua cale prin care ajungem la un nou nivel?

Cu siguranta este o perioada de incertitudine in tranzitia de la un nivel la altul, de la o stare la alta, cand ne gasim intre 2 nivele, intre starile stabile, in confuzie totala. Umanitatea se simte foarte confuza aceste zile.

Sunt timpuri foarte speciale pentru ca traim intr-o noua lume. Asta nu e viata pe care am fost obisnuiti sa o conducem in timp, nu avansam direct asa cum faceam de la o generatie la alta. Brusc, acum este o mare schimbare in relatiile dintre oameni, in atitudinea noastra fata de familie, fata de viata, fata de locul unde traim, fata de natiunea noastra. Totul se schimba complet. Mai mult, nu realizam asta pe moment si credem ca inca traim in trecut, dar s-a terminat!

Cand incepem sa privim spre calea pe care am pierdut-o, noi descoperim o noua dorinta speciala, ce ne cere sa gasim sursa vietii, sa descoperim pentru ce traim si de ce ne schimbam. Daca exista un plan pentru viata noastra, un scop si daca este posibil sa-l descoperim in avans. Este posibil sa inaintam spre acest scop in mod obisnuit asa cum am trait din vremuri pe aceasta planeta, fara sa banuim unde ne conduce avansarea noastra? Instinctiv noi facem anumite schimbari si intreaga revolutie si parasim acea cale!

Niciunul dintre noi nu stie ce s-a intamplat. Mai mult, au fost multi filozofi si  clarvazatori, niciunul dintre ei nu a putut prezice si explica ce se intampla.

Dar azi, chiar avem nevoie de asta. Nu mai putem continua sa traim asa cum eram obisnuiti sa o facem. Traim intr-un haos total. Simtim ca trebuie sa descoperim secretul vietii, planul sau, si in ce directie ne dezvoltam, pentru ca fara asta ne pirdem bazele noastre. In trecut noi ne dezvoltam mereu in cadrul familiei, mosteninds totul de la parintii nostrii  si traind cu scopul de a ne intemeia familiile noastre si sa trssnferam apoi totul spre fii nostrii.   Asa a decurs viata  de la o generatie la alta, in multe familii in jurul meu si impreuna am avansat toti de-a lungul unui drum pavat familiar. Dar azi nu mai stim nimic.

Mai mult, multi oameni de stiinta ne atrag atentia in mod deschis ca situatia noastra este foarte periculoasa pentru ca ne distrugem planeta si nu este speranta pentru viitor de cand am  consumat toate resursele minerale si energetice. Lumea tehnocrata pe care am construit-o in ultimii 50 de ani este rezultatul actiunilor distructive fara sens. Noi pur si simplu ne sinucidem luand din natura ceea ce putem  si ardem totul ca si cum nu ar exista un maine.. Cu toate ca inca traim, este o viata fara speranta si fara perspectiva unui viitor mai bun. Si ce e si mai mult, suntem asa de orbi incat asta nici nu ne ingrijoreaza.

In generatia noastra noi descoperim o stare foarte speciala si o intrebare foarte speciala referitor la sensul vietii care este evocat in noi si chiar arde in noi. Sunt oameni care nu se pot relaxa si care incep sa caute incercand prin diferite metode de tip NEW-Age dintre care unele cu origine de misticism. Dar printre acesti oameni sunt si dintre cei care pun intrebari mai serioase despre sensul vietii si care vor sa ajunga la o solutie reala, stiintifica. Ei nu cred in nimic si nu se pot increde in vorbele si povestile spuse de altii, ci vor sa descopere procesul prin care trec prin ei insisi.

Pe de o parte, ei vor sa inteleaga trecutul, spre ce final ne-am indreptat noi pe aceasta cale, nu de la inceputul vietii pe pamant, ci de la creatia universului ? Si nu doar sa descopere ce ne-a adus pe noi in punctul in care suntem azi, ci sa stie cum sa mergem de azi in colo: Ce urmeaza sa se intample conform planului naturii de azi inainte? Exista un asemenea plan si este posibil sa-l descoperim si merita sa-l descoperim? Totul depinde de cat il putem influenta noi. Voi fi eu in stare sa ma directionez, sa-mi aliniez tinta corect?  Aceasta este o intrebare importanta la care va trebui sa raspundem.

din Conventia di Brazilia 04.05.12, lectia 1.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →