Oamenii adesea se intreaba: “De ce studiez atat de mult si depun atata efort, si nu am nici o revelatie?” Problema este ca aceasta stare nu se poate schimba cata vreme acest lucru este atat de important pentru noi.

Oamenii ar trebui sa se intrebe: Care este atitudinea mea fata de spiritualitate? Ma raportez la ea doar ca un adaos la viata materiala? Sunt oare dispus la a o implementa in aceasta viata, sau ma simt exilat? Sentimentul exilului este neplacut si omul instinctiv fuge de el. Nu vrem sa credem ca vietile noastre se petrec in zadar si ca timpul trece fara rost. Incercam sa uitam sau incepem sa ne mancam intre noi fara sa facem vreo schimbare.

Oricum, sentimentul de exil nu ne vine din faptul ca nu ne simtim bine in aceasta viata. Vine din faptul ca spiritualitatea este atat de importanta pentru mine incat aspiratia mea catre ea este dincolo de comoditatea unei vieti placute si obisnuite. La urma urmei, oricine isi poate critica viata, dar numai critica nu a adus nimanui Lumea Spirituala. Este imperios necesar sa pricepem importanta spiritualitatii, a obtinerii sentimentului Creatorului, al contopirii cu El, al sentimentului daruirii si iubirii fata de aproapele si al reusitei conectari intre noi si ceea putem descoperi drept Forta Superioara.

Cu alte cuvinte, putem sa fugim de exil numai daca simtim importanta salvarii. Cuvantul “salvare” –Geula se deosebeste de “exil” –Galut, dupa cum sunt scrise in ebraica, printr-o singura litera: “Alef” care inseamna “Creatorul”. Daca incepem sa dorim si sa pretuim legatura cu Creatorul, forta daruirii si a iubirii fata de aproapele, inseamna ca am ajuns la pregatirea corespunzatoare si iesirea din exil este un fapt care chiar se petrece.

Avem de asemenea, nevoie sa intelegem unde este acel loc in care vom iesi. Ne pregatim pentru aceasta printr-o imaginare corecta a starii spirituale. Daca o persoana isi imagineaza corect spiritualitatea ca fiind daruire, iubire, conexiunea cu ceilalti, conexiunea cu alte parti din univers in care este revelat Creatorul, atunci incepe sa merite sa ne eliberam din exil si sa fim liberi.

Atunci iesirea se petrece cu repeziciune; este nevoie doar de a ne acorda corect. Nu putem doar sa fugim de o viata neplacuta; trebuie sa muncim pentru a receptiona o impresie corecta si clara despre spiritualitate, si sa o vrem. Iesirea din exil depinde numai de a percepe importanta calitatii de a darui.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →