Există un anumit număr de verificări pe drum, destul de clare, cu privire la semnele fizice prin care este posibil să se evalueze dacă avansaţi sau nu. Primul semn este dacă vă străduiţi să vă simţiţi în centrul grupului. Nu în centrul atenţiei lumii, prezentându-vă ca cel mai important, ci în centrul speranţelor comune, în centrul unităţii, al dăruirii şi al interesului comun, la temelie, “în echilibru într-un picior”, adică stâlpul pe care este aşezată unitatea: “nu face altuia ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”.

În primul rând, nu deranja pe alţii! Cu alte cuvinte, limitează-te la starea “Tzimtzum Aleph”, ca şi cum nu ai exista sau nu ai folosi dorinţa ta de a te bucura, astfel că va exista un loc pentru alţii înaintea ta şi tu nu vei ocupa niciun loc, nicăieri, te vei transforma în zero, ca o fantomă. Vei oferi un loc pentru alţii, ca un plasator, aranjând scaunele şi având grijă ca fiecare să aibă un loc. Este ceea ce numim: “nu face altuia ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”.

Aceasta înseamnă că nu vei ocupa spaţiu deloc, dar o vei face pentru prietenii tăi: este prima condiţie şi de aceea este numită “a sta într-un picior”. Într-adevăr, trebuie să stea pe acest principiu şi diferite acţiuni se pot produce mai sus, dar ca o consecinţă a acestuia. De aceea, dacă vei ajunge la acest sentiment, când te ridici dimineaţa sau înainte de orice acţiune, aceasta înseamnă că avansezi în direcţia corectă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 16.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →