De-a lungul multor ani în care am explicat metoda cooperării integrale, am dat ca exemplu corpul nostru fizic care construit din diferite organe. Toate organele par să opereze solitar: inima, plămânii, rinichi sau ficatul. Fiecare operează în propriul ritm şi în fiecare există un program intern, un soft, dar totul este bazat pe cooperare.

Cu toate că ele operează în planuri diferite, în ritmuri diferit, cu sarcini interne total diferite, ele trebuie să aibă o sarcină colectivă: să ţină întregul corp într-o stare de echilibru, stare care depinde numai de cooperarea corectă a fiecărei părţi corectate. O parte corectată este partea care cooperează cu altele iar munca sa internă este aţintită numai la înţelegerea cu celelalte parţi ale corpului.

Noi, de asemenea, trebuie să ne simţim ca mici organe într-un singur corp uriaş. Creaţia vasului nostru colectiv de percepţie, a unui nou organ de simţ, depinde de faptul că nimeni nu operează ca un corp separat ci în înţelegere cu toate celelalte parţi ale sistemului.

Deci totul ar trebui direcţionat nu către dezvoltarea noastră individuală internă, care de fapt nu există, ci numai către conexiune!

Există încă mulţi oameni care vin la noi să studieze din cărţi, dar numai pentru a cunoaşte, a vedea ceea ce este scris acolo. Dar ei nu sunt incluşi în munca generală a conexiuni şi a unităţii, deci ei nu înţeleg unde se îndreaptă toate acestea. „Da, bine, este o ştiinţă, o teorie, care vorbeşte de schimbarea locurilor şi mişcarea într-un spaţiu oarecare imaginar, în sus şi în jos, de diferite conexiuni între anumite tipuri de obiecte nefamiliare. Unde sunt toate acestea? Sunt mai degrabă abstracte pentru că în lumea noastră nu există deloc. Deci, de ce ar trebui să fac asta?”

Aceşti oameni nu înţeleg că trebuie să se conecteze între ei şi numai în această conexiune vor începe să vadă prin aceste legături: „Unde sunt aceste părţi? Unde este nivelul Bina, dăruirea, primirea de la ele şi dăruirea asupra lor?” Până când nu vor încerca să implementeze toate acestea în conexiunea dintre ele, înţelepciunea Cabala va fi o filozofie goală pentru ei, care nu spune nimic.

Deci, principalul lucru este, nu să studiem ce este în cărţi, ci să ne dorim să simţim ceea ce studiem, să implementăm în viaţă, în conexiunea dintre noi. Altfel, aşa cum ne spun învăţătorii noştri, omul „se usucă”. El nu vede rezultatul a ceea ce citeşte. Desigur, sunt multe lucruri interesante acolo, multe informaţii, dar este doar un studiu abstract şi nimic altceva.

Asta în timp ce metoda însăşi este foarte practică, iar noi trebuie să o implementăm între noi.

Din Lecţia nr. 1 de la Vilnius Convention 3/23/12,

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →