Noi crestem numai cu ajutorul mediului inconjurator, asemenea copiilor care iau exemplu de la adulti. In cazul in care apreciez mediul meu el poate deveni un exemplu pentru mine . Si daca cred ca oamenii care ma inconjoara sint obisnuiti, nu mai buni decat mine , ce pot invata de la ei?

Dar daca ma straduiesc, ma conving pe mine si pe ego-ul meu, pentru a ridica prietenii, trebuie sa-i privesc ca pe trimisi ai Creatorului. Caci, in afara de om este doar Creatorul, asa cum s-a spus : „Nu exista nimeni in afara de El” (ein od milevado)

Si eu cresc intr-un mediu care intelege ca nu exista nimeni inafara de El. Eu trebuie sa ma vad in contact permanent cu Creatorul si ca urmare sa verific ce calitati, ce ginduri ma despart de El , In „cuvinte” si in special in „fapte” .

Se aduna toate si se transforma intr-o cerere, intr-o rugaciune, pentru ca omului incepe sa-i fie frica sa se desprinda de gindul si poate de un prim sentiment, chiar slab, de legatura cu Creatorul. Daca o data in viata am reusit sa simt firul subtitre care ma leaga de Creator, trebuie sa am grija ca firul sa nu se rupa sau sa dispara. Nici o interferenta nu-mi poate lua cunostiinta faptului ca sint legat de Creator prin acest fir subtire .

O frica aceasta incepe sa creasca in mine, toate problemele, toate necazurile ,toate gandurile straine  care imi apar, toate dorintele le primesc ca „ezer chenegdo” (ajutor contra) . Vad cum toate toate aceste lucruri El mi le trimite pentru a ma face sa trec peste obstacole si sa intaresc legatura dintre noi.

Eu insumi nu pot trece  peste nici un obstacol si trebuie sa-i cer Creatorului sa ma ajute. Si atunci Creatorul imi da putere si in loc de un fir care ne leaga – am deja doua !

Apoi vine inca o tulburare care ma aduce sa primesc al treilea fir si asa, incet, incet firele incep sa se impleleasca si sa devina o sfoara groasa care ma leaga puternic de Creator.

Concluzia este ca eu nu trebuie sa cer ca”toti raufacatorii sa moara , ca toate lucrurile rele sa dispara.

Altfel cum o sa construiesc legatura mea cu Creatorul ? Trebuie sa cer ca raufacatorii sa se pocaiasca, sa-si intoarca fata spre Creator, sa folosesc aceste tulburari pentru a intarii legatura cu Creatorul, prin trecerea peste obstacole.

Daca eu tot timpul am grija sa pastrez si sa intaresc firul care ne leaga, el devine incet, incet ca un tub prin care curge inspre mine energia vietii.

La inceput primesc puterea vietii doar din sentimentul de legatura dintre noi, apoi incep sa invat caracterul lui, diferitele chipuri, schimbarea formei. Cuceresc experienta- si cand tulburarile vin la mine stiu cum sa le trec, cu ajutorul carei cerinte, inteleg cum Creatorul mi-a trimis obstacolele acestea pentru a le transforma in fire care ne leaga. Asa invat comportarea Creatorului fata de mine, atunci cind transform situatiile negative in pozitive.

Eu lucrez la cotrastul acesta dintre negru si alb: o data vad chipul Creatorului suparat pe fondul unei turburari, o data ii vad privirea buna si iubitoare. In acest fel incep sa-l cunosc in functie de cele doua priviri, ca un tata care isi priveste fiul citeodata cu fata zambitoare, dragostoasa si cateodata cu oprivire aspra –astfel educand-ul.

Asa eu tot timpul intaresc legatura dintre noi si gradele legaturi dintre noi fixeaza treapta spiritala pe care ma aflu. La inceput, legatura e foarte slaba,doar pentru a fii prinsa ca un embrion in burta mamei, dupa asta omul incepe sa actioneze intr-o forma mai activa-echivalenta cu suptul. Apoi devine „adult” adica stie sa se foloseasca de aceasta legatura constient, cind poate mai mult sau mai putin sa primeasca lumina intr-un anumit scop.

Si totul depinde de masura in care este omul este legat de grupul care ii da sprijinul, invatand impreuna tot timpul. Si atunci, din firele mici si firave , care s-au format din eforturi fara sfirsit pentru a nu lasa sa se rupa legatura nici pentru o clipa, la sfarsit se construieste o legatura care aduce omul la cunoastere, cu toate ca toata munca incepe de frica, ca legatura dintre om si Creator sa nu se rupa.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →