Fiecare din acţiunile noastre trebuie să conţină un apel puternic către Creator. Toate activităţile materiale care nu sunt însoţite de intenţii ca:”De ce fac asta ? Cine sunt eu pentru a interacţiona împreună (cu El) ? Pentru ce fac ceea ce fac (ca să-L descopăr)?” Toate acţiunile noastre care nu sunt asociate cu clatificarea acestor întrebări sunt total inutile.

Dacă acordăm prioritate acţiunilor materiale şi realizărilor, coborâm la „nivelul material”, în loc să avem un act spiritual. Este o ruşine să pierdeţi timpul cu aceste lucruri. Existenţa noastră nu este făcută pentru asta. Înseamnă că vă apropiaţi de alţii pentru a le spune cât este de minunat să fiţi împreună ? Este cu adevărat, obiectivul vostru a organiza un kibbutz sau o fermă colectivă ? Deloc!

Vrei să vorbeşti cu ei despre unitate şi despre forţa excepţională pe care fiecare dintre noi o are în interior, deoarece (din acest punct trebuie să continui dialogul interior, în gândurile tale) puterea unităţii ne va permite să dezvăluim Creatorul pentru a-i aduce Lui plăcere.

Voi sunteţi obligaţi să continuaţi această formulă până la final. Trebuie să începem cu Creatorul şi să încheiem cu Creatorul. Creatorul trebuie să fie la începutul gândurilor voastre şi El trebuie să fie la final, în mijloc este lumea noastră materială. Ca şi cum aţi începe de la starea 1 a lumii Infinitului, aţi coborât tot drumul, de sus în jos, până la această lume, la starea 2 şi apoi vă întoarceţi la starea 3, în lumea Infinitului, la finalul corecţiei.

Fiecare din acţiunile noastre este o punere în aplicare a întregului lanţ: de la lumea Infinitului la începutul creaţiei, la lumea Infinitului la finalul creaţiei. Repetaţi asta ca o mantra, este important să o faceţi până ce inima voastră începe să o simtă. Ca şi cum aţi demara un motor în pană; încercaţi ori de câte ori este necesar, până când începe să demareze.

De fiecare dată când o faceţi utilizând dorinţa voastră materială, care de acum nu are nimic în comun cu orice activitate spirituală, voi repetaţi asta, ca un copil care nu înţelege sensul cuvintelor, până ce începe să înţeleagă. Lumina atinge dorinţele şi le clarifică şi le conectează până ce începem să simţim ce se repetă. Din propria mea experienţă, ştiu că funcţionează, chiar dacă asta necesită mult timp.

Totuşi, nu este nimic ce am putea face referitor la acest subiect, deoarece timpul este, de fapt, un lanţ de schimbări pe care le trăim în dorinţele noastre. De fiecare dată trecem la o nouă corecţie. Este o binecuvântare deoarece am primit o muncă care necesită asistenţa forţei superioare. Chiar dacă, în mod artificial, proclamăm că avem nevoie de forţa superioară. Noi suntem cei care definim acest parcurs: drumul Luminii sau drumul suferinţei. Este o alegere foarte concretă: putem să mergem într-un sens sau altul. Creatorul vrea să ne conectăm la El.

Dacă noi ne angajăm să o facem cu ajutorul unui grup şi păstrând importanţa scopului, atunci vom alege o manieră pozitivă şi concisă. Dacă nu, atunci „un ajutor împotriva noastră” apare: În timpul nostru, o simţim cu adevărat.

Este minunat, deoarece este un ajutor de sus, este, deja, o dezvăluire a guvernării superioare.

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 23.08.2013

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →