Luând în considerare că toată creaţia este o dorinţă de a primi plăcere, nu pare realist faptul că noi ne putem separa de egoul nostru. Dar această separare se întâmplă numai în calculele noastre, atunci când evaluăm cât de mult datorăm egoului, cât de mult avem nevoie de el, deoarece fără ego nu suntem capabil să facem nicio acţiune, nu putem genera niciun singur gând.

Apoi Lumina care Reformează ne aduce într-o stare de libertate reală. Numai Lumina o poate face, pentru că adaugă dorinţei de a primi plăcere a omului, proprietatea dăruirii, ca şi cum ar face un nou altoi. Este similar cu legile valenţei sau crearea unor noi elemente chimice. Adăugând sau îndepărtând electroni, producem o nouă substanţă. Acestea sunt rezultatele legilor spirituale în lumea noastră materială.

Proprieteatea dăruirii coboară la om şi preia controlul asupra dorinţei lui de a primi plăcere pentru că ea conţine Rădăcina. Întreaga diferenţă dintre starea de Lişma (dăruire) şi starea care precede Lo Lişma, nu constă în prezenţa proprietăţii de dăruire însăşi ci în realizarea noastră a acesteia.

Prezenţa proprietăţii de dăruirie nu înseamnă nimic, pentru că noi o putem folosi încă în mod egoiste, adică Lo Lişma! Totuşi, atunci când obţinem Rădăcina, care este inclusă în proprietatea de dăruire şi vine de la Keter mai degrabă decât de la Bina, forţează dorinţa noastre egoistă să se predea. Egoul nostru înţelege că deţine un loc secund, în timp ce primul loc (dorinţa de dăruire) îl precede.

De aceea, egoul nostru capitulează, făcându-ne astfel gata pentru a munci Lişma. Acum obţinem energie şi combustibil să executăm acţiuni de dragul sursei dăruirii, nu de dragul egoului nostru. Dorinţa de a primi plăcere se subordonează – Malhut se înclină deoarece simte prezenţa lui  Keter, Rădăcina care acţionează prin Bina.

De fapt, trebuie să consolidăm această stare şi să ridicăm pe Malchut cât de mult posibil astfel încât să crească în noi. Asta ne permite să cunoaştem pe Keter mai bine, cu toate că nu vom fi conectaţi cu El, mai degrabă vom cunoaşte proprietatea interioară a Lui în proprietate de dăruire care se îmbracă în noi (în dorinţa de a primi plăcere, deoarece materia creaţiei nu dispare niciodată).

Atunci când o persoană se ridică deasupra dorinţei de a primi plăcere şi obţine rădăcina şi proprietatea dăruirii, este umplută cu Lumina Hassadim (Milă) şi astfel obţine propritatea Binei. La acest punct, poate tranzita către Lumina Hochma (Înţelepciune) şi să primească de dragul de a dărui, cu toate că asta este o muncă specială pe care nu ne-o putem imagina încă.

Starea de Lişma începe în momentul în care o persoană devine capabilă să acţioneze de dragul adeziuni cu dăruirea, în timp ce încă reţine dorinţa de a primi plăcere. Simte puterea Creatorului, proprietăţile Lui şi sursa din care provine ca fiind Creatorul şi nu dorinţa de a primi plăcere.

În această etapa, omul încetează să mai fie un aliat credincios şi un sclav al egoului său, de care a fost atât de legat încât nu s-a separat de el şi a considerat că este eul lui autentic. Acum, se deconectează de el şi îşi schimbă materia în mod conştient, voluntar, iar pentru a obţine această stare a muncit din greu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012, Shamati nr. 20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →