Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Care este temelia pe care Kedusha (Sfintenia) este construita”: Cand construim o cladire in corporalitate, vedem ca toti cei care vor sa construiasca o cladire la inceput sapa o fundatie, iar peste fundatie construieste cladirea. Sapand fundatia vedem ca ar trebui sa facem diferenta intre o cladire cu un etaj sau o cladire cu multe etaje. Astfel,  adancimea fundatiei trebuie sa fie proportionala cu numarul de etaje al constructiei. Fundatia nu se sapa intr-o zi. Mai degraba in fiecare zi se sapa pentru a putea fi mai adanca, astfel incat sa poata fi construita o cladire inalta.

Aceeasi ordine se aplica si in spiritualitate…Si ce inseamna a sapa in spiritualitate? Este o deficienta, o deficienta care iti sapa in inima, deoarece inima este numita „dorinta”, inima este numita Malchut, inima este numita „pamant”, „sol”. … Cu alte cuvinte, inainte sa ne apucam sa construim, prima data trebuie sa sapam in pamant, si sa scoatem afara tot ce se gaseste in acel loc in care sapam.

Pentru ca creatura sa invete conditiile care i-ar permite sa se asemene Creatorului si sa inteleaga scopul creatiei, trebuie sa isi includa siesi toate proprietatile Creatorului, una cate una. De aceea toate proprietatile Creatorului si toate proprietatile creaturii sunt incluse una in alta si se contopesc atat de bine incat creatura ramane fara o „inregistrare” (impresie) a ceea ce inseamna sa fie similara Creatorului. Asta se obtine prin spargerea care se intinde de sus in jos, in profunzimea dorintei, de la zero pana la al patrulea nivel.

In felul acesta are loc amestecul  proprietatilor Creatorului si creaturii in forma opusa scopului. Aceasta forma contine toate detaliile care sunt absolut opuse scopului final, starii complet corectate. Aici, creatura, „omul”, apare, si va trebui sa devina similar Creatorului in viitor. Din acest stadiu, el incepe sa urce singur pentru a ajunge la Creator, adevarata calitate a daruirii. In acest fel, omul avanseaza de la inceputul creatiei pana la completa, finala corectie.

Totul este construit pe dorinta de a se bucura, materia creatiei. Cu cat mai mult o folosim, cu atat mai mult putem construi, insemnand ca pentru inceput trebuie sa sapam in acea dorinta de a ne bucura si sa simtim cat de mult este opusa Creatorului. Asta inseamna sa sapam in ea la mare adancime si sa nu ne fie teama sa ii vedem latura opusa. Este un sentiment neplacut si de obicei aduce suferinta. Pentru ca, descoperim latura opusa starii de bine.

Apoi ajungem la necesitatea corectiei si incepem sa cerem Luminii, proprietatea Creatorului sa corecteze proprietatea creaturii. Asta inseamna ca „construiesti o cladire”. In orice caz, oamenii nu pot construi singuri, Lumina construieste. Noi trebuie sa dam vasul, dorinta si sa exprimam cererea noastra concret. Daca intelegem si cerem exact ce avem nevoie pentru a urca inca un pas, inca un „etaj”, Lumina vine si construieste. In felul acesta noi avansam.

Fundatia care este folosita pentru structura spirituala este dorinta de a ne bucura, senzatia de stare opusa Creatorului. Cu cat mai mult sapam, cu atat mai mult urcam.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →