Gândurile de libertate sunt minciuni peste minciuni

Din „Principiile educaţiei globale”: chiar şi atunci când începem să fim independenţi, în viaţa adultă, percepţia noastră despre lume este un produs finit compus din trei elemente: „materia”noastră (trăsăturile şi înclinaţiile genetice individuale) şi doi factori care formează această materie după felul lor: educaţia pe care am primit-o şi influenţa mediului. Niciunul din noi nu are alegere liberă, nici în deciziile pe care le luăm nici în evaluarile pe care le facem în viaţă.

Întrebarea este, în ce măsură suntem conştienţi de asta. Realizăm că suntem prinşi în reţeaua acestor forţe? Nu suntem liberi în gandire sau intenţie. Nu avem nicio libertate nici măcar în înţelegerea acestui fapt.

Începem să recunoastem lipsa de alegere liberă ca rezultat al disperării. Nu este nici mai bine nici mai rău deaoarece vorbim de natură. Dar ce putem descoperi exact în afara acesteia?

Mai întâi, de ce suntem aduşi să înţelegem prizonieratul nostru? Este ca şi cum ar trebui să vrem să ieşim din el. Poate avem o astfel de şansă.

Aici, factorul principal este cât de tare reacţioneză persoana la libertate, cât de bine înţelege ea că este controlată de diverse impulsuri şi cât de hotărâtă este să se elibereze de ele, să câştige o putere sigură şi nouă, să se uite obiectiv, din afară la sine şi să se ridice peste natura sa. Dar încă o dată, să se ridice către ce? Către o altă natură care să-l controleze?

Această întrebare nu este pentru toţi. Nu foarte mulţi oameni în lume se întreabă şi caută răspunsuri la ele. De aceea noi putem să tragem o linie clară între „uman” şi „animal”. „Animal” nu este o etichetă, este un nivel de dezvoltare. O persoană trăieşte cum îi dictează lui sau ei societatea care la rândul sau nu este liberă. Grădiniţa, profesorii la şcoală, părinţii şi media, cei care manevrează opinia noastră, nici ei, de asemenea nu au alegere liberă. Toate sistemele, fie ele interne sau externe sunt declanşate, nu acţionează autonom. Prin urmare, nu merită să vorbim despre ele.

Eu îmi caut misiunea mea individuală, care este deasupra scurgerii acestui flux al vieţii, nu are rost să caut logica în buclele şi spirele lui. Acestea sunt lipsite de sens şi eu nu am să găsesc nimic în ele în afară de forţele naturii care guvernează întreaga umanitate şi întreaga creaţie, incluzând toate părţile ei, peste cursul întregii istoriei a omenirii. Asta nu a oferit libera alegere nimănui.

Este o pierdere de timp să studiezi ceva total nefolositor. În general, astfel vede Înţelepciunea Cabalei lumea noastră. Nu este aroganţă. Într-adevăr noi credem că noi activăm ceva forţe şi legi, impunând nişte reguli de comportament astfel încât viaţa să poată fi mai comfortabilă. Presupunem că făcând legi noi sau construind maşini noi, vom face lumea un loc mai bun.

O facem fără să fim coştienţi că suntem controlaţi. Dorinţa de a fi liberi şi de a avea o viaţă mai bună nu este o expresie a libertăţii, ci mai degrabă un simplu imbold intern cauzat de un proces condus de Sus. Astfel, minciunile sunt construie peste minciuni. Chiar şi admiţând prizonieratul nostru, suntem obligaţi să efectuăm anumite acţiuni care par a fi autonome, şi care, de fapt, nu sunt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 Principiile educaţiei globale.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: