Creatorul a creat dorinta de a primi placere – si nimic altceva n-a fost creat, in afara de aceasta dorinta. O dorinta mai mare de placere domina asupra unei dorinte mai mici. Gandul, sau mintea, ne ajuta sa ajungem de la o dorinta la alta, de la o stare la alta, de la un anumit tip de dorinta la un alt tip.

Dorintele sunt materia naturii. Intre timp, gandul este mijlocul, instrumentul care ne ajuta sa folosim dorintele, sa ne deplasam in interiorul campului de forte al acestor dorinte – de la o forta a dorintei mai mare la una mai mica, sau invers, ca si cum ne-am apropia sau ne-am indeparta de un magnet. Gandul este forta de deplasare intre dorinte. El imi da posibilitatea sa imi schimb amplasamentul intre diferite dorinte, deplasandu-ma intre ele. Insa indiferent in ce dorinta ma aflu, ea tot ma domina.

Ca urmare, trebuie sa folosesc puterea gandului, ca sa ma ajute sa inteleg si sa ma conving ca dorinta mea, starea mea si circumstantele in care ma aflu sunt rele. Exista circumstante mai bune, dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa imi schimb dorinta, cu ajutorul gandurilor. Trebuie sa ma transfer de pe o unda a campului de forte al acestor dorinte (intensitatea campului) pe o alta unda (intensitate), ca o sarcina intr-un camp magnetic.

In stiinta Kabbalah, analiza pe care gandul o face dorintei in care ma aflu se numeste o realizare a raului. Dezvoltarea gandului in mine apare sub influenta mediului sau sub influenta Luminii Superioare. In acest fel, putem sa ‚curgem’ prin campul dorintelor, deplasandu-ne intre ele, de la o dorinta inferioara la una superioara. Gandul (realizarea raului) ne ajuta sa mergem de la o stare, sau dorinta, la alta.

Astfel, mintea si sentimentele lucreaza in noi, in mod interschimbabil. Cu toate acestea, intotdeauna ne deplasam conform unei scheme: dorinta – gand – dorinta.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →