Fericirea nu se măsoară prin avere sau prin mărimea casei tale, nici prin numeroase aparate electrice în bucătărie, nici prin reușita în afaceri. Este imposibil să o măsori cu valori materiale.

În primul rând, sentimentul de fericire nu este subiectiv; el înglobează grupuri întregi de persoane. Pe de o parte, este vorba despre o măsură de integralitate a indicelui de fericire: dacă toată lumea din jurul meu este nefericită, eu nu pot să fiu fericit.

Să spunem că pot să mă simt puternic, este temporar, de asemenea, deoarece asta cere confirmarea de la o anumită parte a societății. Fericirea poate să fie simțită în unitatea colectivă atunci când există o susținere și acord între persoane. În al doilea rând, chiar dacă persoana dorește să realizeze ceea ce a învățat prin societate: bani, statut, putere, glorie și așa mai departe, în esență, ea caută inconștient, un sentiment de fericire.

Dar, din moment ce ei nu o învață asta, rămâne nefericită toată viața sa, cu un sentiment de lipsă de împlinire reală. În ultimele zile ale vieții sale, atunci când ea privește în urmă, înțelege că nu există nici un avantaj în viața sa: nici pentru ea, nici pentru copiii sau nepoții săi; ei, ca și ea, nu vor fi fericiți.

A găsi formula fericirii și a-i învăța pe ceilalți, este lucrul cel mai important în viață. În plus, dacă nu-i înveți pe alții, nu vei putea să fii fericit, pentru că sentimentul de fericire, așa cum o arată studiile, depinde de faptul de a se simți printre oamenii din jurul tău. Aceasta este ceea ce tratează înțelepciunea Cabala.

Din Congresul de la Soci, ”prima zi”, 13.07.2014, Lecția 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment →