Gradul uman nu se va stinge

Baal HaSulam a spus că a fost fericit să se nască în generaţia în care a fost posibil să divulge Înţelepciunea Cabalei. Cabala ne învaţă cum să combinăm cele două forţe de dăruire şi de primire în una singură, cum să le adăugăm pe una la cealaltă, astfel ca suma lor să devină „uman”.

Aceasta este într-adevăr o ştiinţă. Nu este uşor, este dificil. Noi suntem obişnuiţi să mergem cu valul, şi dintr-o dată apare o altă forţă, care ne undeva. Unde?

Integrarea acestor două forţe conduce la un singur rezultat. În lumea noastră, pe care o vedem şi o simţim, există forme ale naturii de mineral, vegetal, animal. Noi aparţinem nivelului animal şi nu am obţinut deocamdată nimic mai înalt. Nivelul uman pe care începem să-l descoperim în interiorul nostru este un grad spiritual care deschide în faţa noastră o nouă lume.

În natură, un nivel dă naştere altuia. Animalele provin din plante, plantele şi-au luat puterea din natura minerală. Dar, nivelul mineral nu ştie ce înseamnă să crească, să se dezvolte şi să trăiască, să consume şi să elimine şi să simtă mediul. Nivelul vegetal în schimb, nu înţelege ce înseamnă să fii animal, să te mişti, să ai urmaşi, să stai intr-un adăpost, să nu mai vorbim de alte subtilităţi ale existenţei pentru „animalele dezvoltate”, oamenii care trăiesc vieţi foarte  complicate.

Un nivel inferior nu este capabil să înţeleagă unul superior, este o lume complet diferită. De-a lungul vieţii noi existăm la gradul de animal şi suntem conduşi de dorinţele noastre. Noi nu înţelegem ce este nivelul uman. Este imposibil de arătat sau de demonstrat, la fel cum un animal nu poate demonstra viziunea lui asupra lumii unei plante.

Mai mult, un om care a integrat cele două forţe, punctul din inimă şi inima, dorinţa de plăcere şi dorinţa de dăruire, şi a urcat la nivelul uman de dezvoltare, nu poate transmite senzaţiile lui celor care încă nu au obţinut asta. Poţi spune un singur lucru: el simte peste toate limitele corpului său pământean pentru că el s-a înălţat la un nivel diferit. El există în conexiune cu toate nivelele anterioare şi este hrănit de ele, însă, el însuşi este la gradul lui.

Aşa că, urcând noi la nivelul uman (să sperăm, cât mai repede posibil), vom păstra conexiunea cu această lume, cu toate formele de viaţă din ea. Dar, în plus, noi vom avea senzaţii şi intenţii complet diferite. Vom simţi eternitatea şi perfecţiunea de la primul grad spiritual.

Toată problema noastră este că vrem să primim plăcere, Lumina Superioară, când ea încă nu poate exista în noi şi imediat dispare datorită unui „scurt circuit” când plus şi minus se anulează unul pe altul. De aceea, noi trebuie să muncim corect în cea de a treia linie dintre aceste două forţe.

Noi creăm o combinaţie corectă, punem un fel de „rezistenţă” (R), în mijloc, prin care plus şi minus vor funcţiona corespunzător. Asta ne dă rezultatul muncii lor, şi noi primim forţă de la ele. În limbajul Cabalei, rezistenţa dintre punctul în inimă şi egoism este numit „ecran” (Masah). Adică, în acest loc, primim şi simţim o nouă viaţă la gradul uman, Adam.

Apoi, devenim eliberaţi de moarte. De fiecare dată când vreau să primesc Lumina, nu mă pot adapta la ea. Plăcerea şi dorinţa dispar, iar eu gust amarul morţii. Nu am nimic de ce să mă bucur şi cad în disperare. Nu mai vreau nimic şi renunţ. Iar la sfârşit, omul „se usucă” din cauza acestei acţiuni pe care o vede nereuşită. El începe să se „veştejească”. Natura animală, vegetală şi minerală descresc treptat în el până când omul moare.

Însă, dacă noi înţelegem cum să unim corect în interiorul nostru forţa de dăruire şi forţa de primire, plusul şi minusul, vom obţine o senzaţie a vieţii la nivelul uman, o viaţă eternă şi perfectă.

Lecţia 1 de la Convenţia din Spania 6/3/2011

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: